joi, 12 iulie 2012
Campanie ce sustine gatitul sanatos
In perioada 9-16 iunie 2012, site-ul www.GatesteSanatos.ro desfasoara un concurs in cadrul caruia, daca sunteti printre primii 70 de persoane care se inscriu, primiti o tigaie de clatite marca Fissler.
Mai multe detalii gasiti aici
marți, 15 mai 2012
Eu si tehnologia ...
Incep prin a va spune din start ca nu ma pricep deloc la calculatoare ... da deloc. Ok, stiu care e diferenta dintre un LDC si un CRT sau care e diferenta dintre o placa video dedicata si o placa video integrata, diferenta dintre un sistem de boxe 2.1 si 5.1 (d’oh).
Dar cand aud de procesoare din nu-stiu-ce generatie, cu nu-stiu-cate core-uri ma uit la melcul la conducta :) In familia noastra Alex e cel cu tehnica, el stie ce sa cumpere, compara produsele intre ele, se uita la diferente de pret si rapoarte calitate/pret, se entuziasmeaza ca un copil in fata unei placi video care pentru mine arata la fel ca celelalte mii de modele existente pe piata. In fine ... pentru mine daca pot sa imi verific mail-urile si sa ma uit la un film inseamna ca PC-ul si-a facut treaba.
Alex, bietul de el, s-a lasat pagubas in a ma initia intr-ale tehnicii. A incercat o data, de doua ori, a vazut ca nu se prinde nimic si s-a lasat pagubas.
Si nu stiu cum se intampla ca atunci cand pun eu mana pe un computer nu mai merge nimic. Nu glumesc, cand am dat primul click ba nu mai reactioneaza mouse-ul, ba apare nu-stiu-ce eroare, ba mi se albastreste ecranul. E clar, eu si tehnologia asta de ultima generatie nu ne impacam deloc ... cred ca ii sunt la fel de antipatica cum imi este ea mie, de asta refuza sa colaboreze.
Sa va povestesc ultima isprava? Monitor lcd nou-nout, nu are o luna de cand l-am scos din cutie. Intr-un exces de zel ce ma gandesc eu: sa curat putin monitorul ca avea niste urme de praf. Si ce se gandeste subsemnata ? Ia frumos spray-ul de mobila, aplica din abundenta pe suprafata monitorului (sa-i dea luciu, nu din alt motiv) si sterge. Rezultatul? Sa fac infarct cand am vazut ... Niste pete albe de toata frumosetea pe toataaaaa suprafata ... unde mai pui ca a inceput sa scoata niste sunete ciudate cand il pornesti, deci zile multe nu mai are bietul de el.
Nu mai are rost sa precizez reactia lui Alex la isprava mea, deduceti si singuri, dar ma gandesc tot mai serios ca poate ar trebui sa ii fac cadou un monitor nou, ca tot vine ziua lui acum pe 5 iunie ... monitor de care ar trebui sa stau departe, cu siguranta.
PS: Cautand modele de monitoare am descoperit un magazin online care are o gramada de produse si pentru fiecare dintre ele descrieri pe intelesul tuturor ...
marți, 9 august 2011
Printre nori
Ideea de a face o deplasare la munte aparuse cu ceva vreme in urma. Initial trebuia sa fie o deplasare cu cortul, apoi ne-am dat seama ca in doi e cam nasol la cort asa ca am optat pentru cazare (iar la acest moment pot spune ca bine am facut). Am analizat prognoza meteo indelung inainte sa ne hotaram: plecam sambata si ne intoarcem luni dimineata.
Asa ca am purces spre Busteni intr-o zi frumoasa de sambata. Am trecut peste agomeratia de pe DN1 (care, guess what, nu era din cauza turistilor ci din cauza ca pe un pod se circula pe o singura banda de mers) si am ajuns in final la destinatie, la vila Buretea.
Conditii de cazare super ok avand in vedere pretul de doar 50 de lei pe noapte/camera dubla.
Ne-am instalat, am bagat masina in garaj, am mancat ceva si am pornit sa ne plimbam putin ca doar n-am venit la munte sa stau in camera.
Asa ca am plecat spre Cascada Urlatoarea. Eu nu o vazusem niciodata spre rusinea mea, Alex da. In drum spre Urlatoarea trecem pe langa telecabina, evident o coada cat toate zilele e inconjura cladirea. M-au trecut putin fiorii gandindu-ma ca a doua zi dimineata vom apela si noi la serviciile telefericului din Busteni da am zis lasa poate n-o fi asa aglomerat la prima ora.
Pornim deci spre cascada, muschii se dezmortesc greu, obosim repede, facem un popas pentru hidratare
Intr-un final ajungem la cascada...
Ne umplem sticlele cu apa proaspata, ne calcam pe bataturi cu cocalarii in slapi si pitipoancele in sandalute si coboram ca deja se aglomerase.
Mancam ceva cald la un restaurant de langa telecabina si ne retragem in camera, pentru ca a doua zi urma sa ne trezim inainte de 7 sa fim printre primii la urcare.
Ne trezim a doua zi dis-de-dimineata, mancam ceva in graba, bem cafeaua de rigoare si ne grabim spre telecabina. Cand ajungem acolo: stupoare! Desi prima telecabina plea TEORETIC la 8:30 deja erau 100 de persoane la rand. Si asta n-ar fi fost nimic, dar erau si persoane ce tineau "rand" pentru alte 20 si tot asa, incat am ajuns sus pe platou la ora 10. Deja eram in intarziere asa ca nu am zabovit mult pe la Babele ci am pornit spre Crucea Eroilor.
Dupa popasurile pentru poze ...
...si spre disperarea lui Alex ca "Cuuuuum iar urcam???"
... vedem in sfarsit Crucea Eroilor...
...la care ajungem dupa 50-55 de minute de la plecarea de la Babele. Ne rezervam 5 minute pentru poze...
...apoi ne grabim spre Omu. In mod normal am fi avut mai mult timp de pauze dar toata asteptarea de la telecabina ne cam daduse peste cap planurile. Facem un scurt popas insa dupa urcusul spre Vf. caraiman, apoi pornim. Ne mai oprim din cand in cand pentru alte poze...
...iar dupa doua ore de la plecarea de la Crucea Eroilor ajungem la cabana Omu.
Facem un scurt popas, bem un ceai si un suc, mancam un sandwich (de fapt eu ca Alex le mancase pe ale lui dupa urcarea de la Cruce) si plecam spre Babele. Ideea era ca daca ajungeam inainte de 15:00 aveam tot timpul sa coboram pe Jepii Mari cum ne-am propus, daca nu, trebuia sa luam iarasi telecabina, iar ideea de a da (din nou) 64 de lei nu imi suradea deloc.
Ajungem intr-un timp ok la Babele, ba chiar avem timp si de un ceai la Cabana Floare de Colt, ne interesam de traseul pe Jepii Mari (4 ore) si plecam la 15:00. In timp ce ne odihneam la Floare de Colt descopar un fapt deranjant: mi se rupsesera ambele jambiere in calcai si incepuse sa me jeneze, insa m-am amagit ca nu e mare lucru.
Incepem coborarea. Inainte sa ajungem la Cabana Salvamont ce marcheaza inceputul Jepilor Mari pe mine ma dureau talpile din ce in ce mai tare, dar era deja prea tarziu sa ne intoarcem.
Coborarea a reprezentat cea mai dureroasa experienta din viata mea (de pana acum cel putin). Talpile ma dureau la fiecare pas, si simteam ca mi se infing unghiile in bocanc din cauza pantei. Dupa multe strambaturi din partea mea si un chin ce a durat 3 ore, ajungem in Busteni. Traseul era marcat pentru 4 ore dar daca nu ar fi fost problema cu talpile scoteam lejer un timp de 3 ore. Imi pare rau ca nu am putut sa ma bucur cum trebuie de peisaj, care in alte conditii decat cele date e superb. Nu e recomandat celor cu frica de inaltimi, oricum.
Ce concluzii am tras de pe urma acestei experiente:
- sa ma aprovizionez cu cel putin 4 litri de apa de persoana pentru ca surse de apa sunt la Cabana Babele si atat
- sa nu imi subapreciez semnalele pe care mi le transmite corpul iar altadata sa imi iau jambiere de schimb
- aspirina face minuni dupa un efort prelungit, fara cele doua aspirine luate duminica seara cred ca nu as fi reusit sa ma ridic luni dimineata din pat
- fata de acum 4 ani cand dupa traseul Babele-Cruce Eroilor-Vf. Omu-Babele eram "moarta", acum am rezistat eroic, deci in mod sigur mi-a crescut rezistenta la efort, ceea ce nu poate decat sa ma bucure
Asa ca am purces spre Busteni intr-o zi frumoasa de sambata. Am trecut peste agomeratia de pe DN1 (care, guess what, nu era din cauza turistilor ci din cauza ca pe un pod se circula pe o singura banda de mers) si am ajuns in final la destinatie, la vila Buretea.
Conditii de cazare super ok avand in vedere pretul de doar 50 de lei pe noapte/camera dubla.
Ne-am instalat, am bagat masina in garaj, am mancat ceva si am pornit sa ne plimbam putin ca doar n-am venit la munte sa stau in camera.
Asa ca am plecat spre Cascada Urlatoarea. Eu nu o vazusem niciodata spre rusinea mea, Alex da. In drum spre Urlatoarea trecem pe langa telecabina, evident o coada cat toate zilele e inconjura cladirea. M-au trecut putin fiorii gandindu-ma ca a doua zi dimineata vom apela si noi la serviciile telefericului din Busteni da am zis lasa poate n-o fi asa aglomerat la prima ora.
Pornim deci spre cascada, muschii se dezmortesc greu, obosim repede, facem un popas pentru hidratare
Intr-un final ajungem la cascada...
Ne umplem sticlele cu apa proaspata, ne calcam pe bataturi cu cocalarii in slapi si pitipoancele in sandalute si coboram ca deja se aglomerase.
Mancam ceva cald la un restaurant de langa telecabina si ne retragem in camera, pentru ca a doua zi urma sa ne trezim inainte de 7 sa fim printre primii la urcare.
Ne trezim a doua zi dis-de-dimineata, mancam ceva in graba, bem cafeaua de rigoare si ne grabim spre telecabina. Cand ajungem acolo: stupoare! Desi prima telecabina plea TEORETIC la 8:30 deja erau 100 de persoane la rand. Si asta n-ar fi fost nimic, dar erau si persoane ce tineau "rand" pentru alte 20 si tot asa, incat am ajuns sus pe platou la ora 10. Deja eram in intarziere asa ca nu am zabovit mult pe la Babele ci am pornit spre Crucea Eroilor.
Dupa popasurile pentru poze ...
...si spre disperarea lui Alex ca "Cuuuuum iar urcam???"
... vedem in sfarsit Crucea Eroilor...
...la care ajungem dupa 50-55 de minute de la plecarea de la Babele. Ne rezervam 5 minute pentru poze...
...apoi ne grabim spre Omu. In mod normal am fi avut mai mult timp de pauze dar toata asteptarea de la telecabina ne cam daduse peste cap planurile. Facem un scurt popas insa dupa urcusul spre Vf. caraiman, apoi pornim. Ne mai oprim din cand in cand pentru alte poze...
...iar dupa doua ore de la plecarea de la Crucea Eroilor ajungem la cabana Omu.
Facem un scurt popas, bem un ceai si un suc, mancam un sandwich (de fapt eu ca Alex le mancase pe ale lui dupa urcarea de la Cruce) si plecam spre Babele. Ideea era ca daca ajungeam inainte de 15:00 aveam tot timpul sa coboram pe Jepii Mari cum ne-am propus, daca nu, trebuia sa luam iarasi telecabina, iar ideea de a da (din nou) 64 de lei nu imi suradea deloc.
Ajungem intr-un timp ok la Babele, ba chiar avem timp si de un ceai la Cabana Floare de Colt, ne interesam de traseul pe Jepii Mari (4 ore) si plecam la 15:00. In timp ce ne odihneam la Floare de Colt descopar un fapt deranjant: mi se rupsesera ambele jambiere in calcai si incepuse sa me jeneze, insa m-am amagit ca nu e mare lucru.
Incepem coborarea. Inainte sa ajungem la Cabana Salvamont ce marcheaza inceputul Jepilor Mari pe mine ma dureau talpile din ce in ce mai tare, dar era deja prea tarziu sa ne intoarcem.
Coborarea a reprezentat cea mai dureroasa experienta din viata mea (de pana acum cel putin). Talpile ma dureau la fiecare pas, si simteam ca mi se infing unghiile in bocanc din cauza pantei. Dupa multe strambaturi din partea mea si un chin ce a durat 3 ore, ajungem in Busteni. Traseul era marcat pentru 4 ore dar daca nu ar fi fost problema cu talpile scoteam lejer un timp de 3 ore. Imi pare rau ca nu am putut sa ma bucur cum trebuie de peisaj, care in alte conditii decat cele date e superb. Nu e recomandat celor cu frica de inaltimi, oricum.
Ce concluzii am tras de pe urma acestei experiente:
- sa ma aprovizionez cu cel putin 4 litri de apa de persoana pentru ca surse de apa sunt la Cabana Babele si atat
- sa nu imi subapreciez semnalele pe care mi le transmite corpul iar altadata sa imi iau jambiere de schimb
- aspirina face minuni dupa un efort prelungit, fara cele doua aspirine luate duminica seara cred ca nu as fi reusit sa ma ridic luni dimineata din pat
- fata de acum 4 ani cand dupa traseul Babele-Cruce Eroilor-Vf. Omu-Babele eram "moarta", acum am rezistat eroic, deci in mod sigur mi-a crescut rezistenta la efort, ceea ce nu poate decat sa ma bucure
duminică, 31 iulie 2011
Toate drumurile duc la Constantinopol
Constantinopol este vechea denumire a orasului Istambul de astazi, capitala Turciei. Numele sau original era Bizant, insa a fost numit Constantinopol dupa imparatul roman, Constantin cel Mare, care l-a transformat in capitala Imperiului Roman. Denumirea de Constantinopol nu mai este oficială din 1930, dar ea continuă să fie folosită în mod curent în limba greacă. Patriarhia Ecumenică de Constantinopol si patriarhul Constantinopolului care conduce Biserica ortodoxă grecească poartă în continuare în denumirea sa vechiul nume al orașului.
In jocul din paginile celei mai tari reviste pentru copii nu toate drumurile duc la Constantinopol, ci doar unu, iar voi copiii trebuie sa il gasiti. Aveti grija sa nu va pierdeti sau veti ajunge...cine stie unde.
Meki va asteapta,pe langa alte jocuri interesante, cu articole pe diverse teme, glume, curiozotati si o multime de benzi desenate.
In jocul din paginile celei mai tari reviste pentru copii nu toate drumurile duc la Constantinopol, ci doar unu, iar voi copiii trebuie sa il gasiti. Aveti grija sa nu va pierdeti sau veti ajunge...cine stie unde.
Meki va asteapta,pe langa alte jocuri interesante, cu articole pe diverse teme, glume, curiozotati si o multime de benzi desenate.
Imaginaţia conduce lumea
Va intrebati probabil cui apartin aceste vorbe de duh..ei bine, veti fi uimiti. Nu apartin nicidecum vreo unul fiozof intelept, ci lui Napoleon Bonaparte. De acesta probabil ati mai auzit, cel mai des din cartile de istorie: nascut pe insula Corsica, Napoleon a fost unul dintre cei mai mari strategi militari din istorie si a avut o ascensiune rapida in Armata revolutionara franceza, in ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea.
Silit să abdice, Napoleon a fost exilat pe insula Sf. Elena, unde a murit în condiții neclare, câțiva ani mai târziu, la vârsta de 51 de ani (5 mai 1821). Există două teorii importante cu privire la moartea sa: otrăvirea cronică cu arsenic și cancerul la stomac. A fost înmormântat cu onoruri militare.
Chiar daca viata lui Napoleon a fost una tumultoasa, jocul propus de Meki copiilor este ceva mai pasnic. Pentru numai 1 euro/luna, copiii au posibilitatea de a analiza, printre altele, doua imagini ale vestitului conducator, pentru a descoperi diferentele dintre ele.
Silit să abdice, Napoleon a fost exilat pe insula Sf. Elena, unde a murit în condiții neclare, câțiva ani mai târziu, la vârsta de 51 de ani (5 mai 1821). Există două teorii importante cu privire la moartea sa: otrăvirea cronică cu arsenic și cancerul la stomac. A fost înmormântat cu onoruri militare.
Chiar daca viata lui Napoleon a fost una tumultoasa, jocul propus de Meki copiilor este ceva mai pasnic. Pentru numai 1 euro/luna, copiii au posibilitatea de a analiza, printre altele, doua imagini ale vestitului conducator, pentru a descoperi diferentele dintre ele.
Orice Rhodos are colosul lui
Colosul din Rhodos reprezinta una dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Nu stiti ce sunt cele sapte minuni? Ei bine, acestea sunt (sau mai bine zis erau, caci numai cateva mai exista) niste constructii foarte mari, adevarate minuni ale arhitecturii. Iata care sunt:
Farul din Alexandria
Templul lui Artemis
Statuia lui Zeus
Colosul din Rhodos
Gradinile suspendate ale Semiramidei
Mausoleul din Halicarnas
Piramidele de la Giseh
Colosul din Rhodos reprezenta o statuie infatisandu-l pe Zeul Soarelui. Constructia avea 32 de metri inaltime iar picioarele statuii marcau intrarea in port. Din pacate, Colosul din Rhodos a fost distrus intr-un cutremur.
Probabil ca in zilele noastre, o constructie de 32 de metri inaltime pare ceva banal, fie ea si o statuie, insa ganditi-va ca in acele vremuri nu exista nici electricitate, nici utilaje mecanizate, totul construindu-se manual. Ei, nu mai pare asa banal, nu?
Dupa aceasta calatorie in lumea antica, Meki va propune sa il studiati mai indeaproape pe Colosul din Rhodos, ba chiar doua statui ale acestuia. Scopul jocului este sa identificati diferentele dintre cele doua imagini...floare la ureche fata de construirea unei statui cu mainile goale, nu-i asa?
Farul din Alexandria
Templul lui Artemis
Statuia lui Zeus
Colosul din Rhodos
Gradinile suspendate ale Semiramidei
Mausoleul din Halicarnas
Piramidele de la Giseh
Colosul din Rhodos reprezenta o statuie infatisandu-l pe Zeul Soarelui. Constructia avea 32 de metri inaltime iar picioarele statuii marcau intrarea in port. Din pacate, Colosul din Rhodos a fost distrus intr-un cutremur.
Probabil ca in zilele noastre, o constructie de 32 de metri inaltime pare ceva banal, fie ea si o statuie, insa ganditi-va ca in acele vremuri nu exista nici electricitate, nici utilaje mecanizate, totul construindu-se manual. Ei, nu mai pare asa banal, nu?
Dupa aceasta calatorie in lumea antica, Meki va propune sa il studiati mai indeaproape pe Colosul din Rhodos, ba chiar doua statui ale acestuia. Scopul jocului este sa identificati diferentele dintre cele doua imagini...floare la ureche fata de construirea unei statui cu mainile goale, nu-i asa?
Thales din Milet
Thales a fost un filozof grec care a trait intre anii 624 - 546ien. Pentru ca nu cauta intotdeauna raspunsuri la probleme practice, Thales era vazut de unii oameni ca un om intelept dar imprudent. Una dintre legendele despre el spune ca intr-o noapte, iesind din casa sa studieze stelele, a cazut intr-o groapa. Se mai spune ca atunci companionul sau l-a intrebat : Cum vrei să ştii ce-i în cer, Thales, când nu eşti în stare să vezi ce-i la picioarele tale ?
Teascul lui Thales se refera la o legenda despre acest mare filozof: saturandu-se ca toata lumea sa il acuze ca nu stie sa lucreze cu banii si cu atat mai mult sa ii castige, Thales a facut urmatorul lucru: a cumparat toate teascurile de ulei de masline care se aflau atunci. Fiind in plina iarna, pretul lor era scazut. Insa thales stia ca urma un an bun si o recolta de masline ridicata, asa ca anul urmator a vandul teascurile la preturile impuse de el, iar castigul l-a dedicat in intregime studiilor.
Asadar, copii, nu trebuie sa judecam niciodata dupa aparente, caci un om poate fi deseori ceea ce nu pare.
Si pentru a va destinde putin, Meki va propune un joc avand la baza exact teascul lui Thales:ce ziceti, identificati umbra corecta?
Pentru un abonament de doar 1 euro/luna aveti acces la multe alte jocuri in genul acestuia si la mai mult. Caci Meki scrie pentru si de dragul copiilor.
Teascul lui Thales se refera la o legenda despre acest mare filozof: saturandu-se ca toata lumea sa il acuze ca nu stie sa lucreze cu banii si cu atat mai mult sa ii castige, Thales a facut urmatorul lucru: a cumparat toate teascurile de ulei de masline care se aflau atunci. Fiind in plina iarna, pretul lor era scazut. Insa thales stia ca urma un an bun si o recolta de masline ridicata, asa ca anul urmator a vandul teascurile la preturile impuse de el, iar castigul l-a dedicat in intregime studiilor.
Asadar, copii, nu trebuie sa judecam niciodata dupa aparente, caci un om poate fi deseori ceea ce nu pare.
Si pentru a va destinde putin, Meki va propune un joc avand la baza exact teascul lui Thales:ce ziceti, identificati umbra corecta?
Pentru un abonament de doar 1 euro/luna aveti acces la multe alte jocuri in genul acestuia si la mai mult. Caci Meki scrie pentru si de dragul copiilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)