marți, 9 august 2011

Printre nori

Ideea de a face o deplasare la munte aparuse cu ceva vreme in urma. Initial trebuia sa fie o deplasare cu cortul, apoi ne-am dat seama ca in doi e cam nasol la cort asa ca am optat pentru cazare (iar la acest moment pot spune ca bine am facut). Am analizat prognoza meteo indelung inainte sa ne hotaram: plecam sambata si ne intoarcem luni dimineata.
Asa ca am purces spre Busteni intr-o zi frumoasa de sambata. Am trecut peste agomeratia de pe DN1 (care, guess what, nu era din cauza turistilor ci din cauza ca pe un pod se circula pe o singura banda de mers) si am ajuns in final la destinatie, la vila Buretea.
Conditii de cazare super ok avand in vedere pretul de doar 50 de lei pe noapte/camera dubla.
Ne-am instalat, am bagat masina in garaj, am mancat ceva si am pornit sa ne plimbam putin ca doar n-am venit la munte sa stau in camera.
Asa ca am plecat spre Cascada Urlatoarea. Eu nu o vazusem niciodata spre rusinea mea, Alex da. In drum spre Urlatoarea trecem pe langa telecabina, evident o coada cat toate zilele e inconjura cladirea. M-au trecut putin fiorii gandindu-ma ca a doua zi dimineata vom apela si noi la serviciile telefericului din Busteni da am zis lasa poate n-o fi asa aglomerat la prima ora.
Pornim deci spre cascada, muschii se dezmortesc greu, obosim repede, facem un popas pentru hidratare



Intr-un final ajungem la cascada...



Ne umplem sticlele cu apa proaspata, ne calcam pe bataturi cu cocalarii in slapi si pitipoancele in sandalute si coboram ca deja se aglomerase.



Mancam ceva cald la un restaurant de langa telecabina si ne retragem in camera, pentru ca a doua zi urma sa ne trezim inainte de 7 sa fim printre primii la urcare.
Ne trezim a doua zi dis-de-dimineata, mancam ceva in graba, bem cafeaua de rigoare si ne grabim spre telecabina. Cand ajungem acolo: stupoare! Desi prima telecabina plea TEORETIC la 8:30 deja erau 100 de persoane la rand. Si asta n-ar fi fost nimic, dar erau si persoane ce tineau "rand" pentru alte 20 si tot asa, incat am ajuns sus pe platou la ora 10. Deja eram in intarziere asa ca nu am zabovit mult pe la Babele ci am pornit spre Crucea Eroilor.



Dupa popasurile pentru poze ...



...si spre disperarea lui Alex ca "Cuuuuum iar urcam???"



... vedem in sfarsit Crucea Eroilor...



...la care ajungem dupa 50-55 de minute de la plecarea de la Babele. Ne rezervam 5 minute pentru poze...



...apoi ne grabim spre Omu. In mod normal am fi avut mai mult timp de pauze dar toata asteptarea de la telecabina ne cam daduse peste cap planurile. Facem un scurt popas insa dupa urcusul spre Vf. caraiman, apoi pornim. Ne mai oprim din cand in cand pentru alte poze...



...iar dupa doua ore de la plecarea de la Crucea Eroilor ajungem la cabana Omu.



Facem un scurt popas, bem un ceai si un suc, mancam un sandwich (de fapt eu ca Alex le mancase pe ale lui dupa urcarea de la Cruce) si plecam spre Babele. Ideea era ca daca ajungeam inainte de 15:00 aveam tot timpul sa coboram pe Jepii Mari cum ne-am propus, daca nu, trebuia sa luam iarasi telecabina, iar ideea de a da (din nou) 64 de lei nu imi suradea deloc.
Ajungem intr-un timp ok la Babele, ba chiar avem timp si de un ceai la Cabana Floare de Colt, ne interesam de traseul pe Jepii Mari (4 ore) si plecam la 15:00. In timp ce ne odihneam la Floare de Colt descopar un fapt deranjant: mi se rupsesera ambele jambiere in calcai si incepuse sa me jeneze, insa m-am amagit ca nu e mare lucru.
Incepem coborarea. Inainte sa ajungem la Cabana Salvamont ce marcheaza inceputul Jepilor Mari pe mine ma dureau talpile din ce in ce mai tare, dar era deja prea tarziu sa ne intoarcem.



Coborarea a reprezentat cea mai dureroasa experienta din viata mea (de pana acum cel putin). Talpile ma dureau la fiecare pas, si simteam ca mi se infing unghiile in bocanc din cauza pantei. Dupa multe strambaturi din partea mea si un chin ce a durat 3 ore, ajungem in Busteni. Traseul era marcat pentru 4 ore dar daca nu ar fi fost problema cu talpile scoteam lejer un timp de 3 ore. Imi pare rau ca nu am putut sa ma bucur cum trebuie de peisaj, care in alte conditii decat cele date e superb. Nu e recomandat celor cu frica de inaltimi, oricum.

Ce concluzii am tras de pe urma acestei experiente:
- sa ma aprovizionez cu cel putin 4 litri de apa de persoana pentru ca surse de apa sunt la Cabana Babele si atat
- sa nu imi subapreciez semnalele pe care mi le transmite corpul iar altadata sa imi iau jambiere de schimb
- aspirina face minuni dupa un efort prelungit, fara cele doua aspirine luate duminica seara cred ca nu as fi reusit sa ma ridic luni dimineata din pat
- fata de acum 4 ani cand dupa traseul Babele-Cruce Eroilor-Vf. Omu-Babele eram "moarta", acum am rezistat eroic, deci in mod sigur mi-a crescut rezistenta la efort, ceea ce nu poate decat sa ma bucure

2 comentarii:

  1. bravos, mey, suuuper, eu nu stiam ca esti cu muntele!! am salivat bine de tot. numa pana la tura viitoare vezi poate ii faci adou lui A o pereche de bocanci... just for safety, ca am vazut chestii urate intamplate de la niste adidasi....

    RăspundețiȘtergere
  2. da ai dreptate insa cum bocanci nu aveam la indemana am zis ca o pereche de adidasi cu crampoane sa se infinga bine sunt cea mai buna alternativa...

    RăspundețiȘtergere