Cea mai frumoasa vacanta

Cea mai frumoasa vacanta pe care am trait-o pe teritoriul Romaniei a avut loc anul trecut la inceputul lui martie la hotelul Nobilis, judetul Brasov, comuna Moeciu, sat Pestera. Admirabil este faptul ca desi situat “in mijlocul pustietatii” ,adica la aproximativ 4 km de mers cu masina pe drum accidentat de Munte, acest hotel chiar poate fi incadrat la categorie de 4 margarete. Pornind de la decorul ce te duce cu gandul la un han din sec XVIII si pana la amabilitatea personalului, cele 2 zile petrecute la Nobilis au fost de vis.
Situat intr-un peisaj feeric si inconjurati de munti, hotelul reuseste cu adevarat sa valorifice ceea ce il inconjoara. Departe de zgomotul si aglomerarea orasului este locul ideal in care te poti relaxa. Distractiile sunt diverse si specifice locului, de la plimbari cu sania trasa de cai (in timpul iernii) pana la tras cu arcul.
As reveni oricand la Nobilis, fie chiar si pentru cateva zile, pentru ca acest hotel a reusit cumva sa ofere confort la cel mai inalt nivel fara a altera totusi ceea ce se afla in jurul lui.
Sejurul la Hotelul Nobilis s-a desfasurat ca urmare a participarii la un concurs, insa atunci cand doresc sa gasesc cele mai convenabile forme de cazare apelez cu incredere la site-ul http://pensiuni-vile.ro care ocazional organizeaza si concursuri, cum ar fi acesta la care particip Concurs

Diferente inmormantare UE/Inmormantare Romania

Am citit un zvon cum ca UE ne va "obliga" sa ne ingropam si noi ca ei. Si ca restul lumii. Ce frumos ar fi. Desi articolul si comentariile erau pe un ton foarte indignat.

Care ar fi diferentele:

Inmormantare UE:

1. A crapat nea Gica.
2. Constatam asta.
3. Aducem si un medic / scoatem certificat prin care constatam asta si pe hartie
4. Sunam firma servicii funerare. comandam una bucata sicriu
5. Il ducem pe nea Gica la capela.
6. Anuntam pe cei apropiati ca a crapat nea Gica. Le zicem adresa capelei.
7. Ne adunam la capela, schimbam o vorba despre nea Gica.
8. In cursul aceleiasi zi, pompele funebre vin, il ridica pe nea Gica si il ingroapa / incinereaza / impaiaza / criogenizeaza / ce-o fi, in functie de preferinte.
9. Odata ingropat, Gica acolo ramane. Daca doresc, vizitatorii sunt bineveniti cu o floricica sau fara

Inmormantare romaneasca.
1. A crapat nea Gica
2. Constatam asta. Inainte de a suna medic sau de a scoate certificat sunam pe toti care il stiu sau nu pe Gica si anuntam asta
3. Revenim cu certificatul si ne facem loc prin marea de oameni care au venit sa il vada pe Gica mort si sa bea gratis o tuiculita. Intre timp Gica e tinut pe masa trei zile. Asa mort, da.
4. Aducem 3 femei sa il spele si 2 barbati sa il barbiereasca - ritual antecrestin, apropo -
5. Sunam popa. Ne rugam de popa sa vina de parca ar fi ceva nemaintalnit si nemaipomenit de nou in cariera lui si ne imprumutam de bani, ca daca nu e multumit ni-l lasa pe nea Gica pe masa si se cara.
6. Pe langa oamenii care se foiesc prin casa, ne vor mai intampina pe drum inca pe atatia, ca sa nu mai vorbim de cei care vor veni direct la cimitir.
7. Pregatim echipamentul lui nea Gica, compus majoritatea din elemente tot antecrestine. Bani pe ochi, colac in mana, prescura pe piept - sau invers? - costumul sau cel mai bun care i-a ramas cam mic / mare si niste pantofi cu talpa de carton ca e pielea scumpa si si-asa e mort.
8. Convoiul: Unul cu un brad / pom / schela cu fructe agatate in el (tot pagan e si asta). Unul cu o cruce. Toti cu lumanari. Altii cu steaguri si prosoape.Inca minim 2 cu sfesnice. Nu uita coliva. Inca minim doi cu coroane. Inca vreo doi care sa duca "darurile" - obiecte de uz personal, bucati de material textil, batiste, mobila, o gaina vie uneori, care se trece peste groapa, etc
9. Fanfara. Tigani mai mult sau mai putin treji, care sa chiorlaie din instrumentele lor cantece de mare factura spirituala, cum ar fi "Pe langa Plopii fara Sot", "Drumurile noastre Toate", "Treceau batalioane romane Carpatii", "Dunarea albastra " (n-aveti idee cum suna asta la TROMBON)
10. Bocitoare. intre 3 si 5 babe bete si senile care sa il calareasca pe nea Gica si sa zbiere de parca li se scot ovarele pe cur. De multe ori nu au absolut nici o treaba cu raposatul si il vor boci pe un nume generic, d.ex. "Vasile"
11. Ii cinstim bine pe toti, de la popa la tigani, ca doar n-au venit sa il ingroape pe unul, au venit sa crape in ei si sa bea. Firesc. Pornim cortegiul.
12. La fiecare rascruce - intersectie - vom opri tambalaul (tigani, bocitoare, alamuri, zbierete, cersetori, bomboane, claxoane) si preotul va citi o extenie. Intre extenii, cine stie canta din toti plamanii "Sfinte Dumnezeule" in varianta funebra. Pentru ca exista si varianta vesela. Care nu se canta. Totusi, avand in vedere lipsa de voce a celor din cortegiu si betia generala, puteti sa cantati si Macarena ca nu se simte.
13. Ajungem la biserica. Ne dam foc cu lumanari, umplem tot de ceara, urlam TARE sa stie LUMEA ca noi SUFERIM pentru ca A MURIT GICA, BAAAAAAAA!!! In timpul slujbei, cream confuzie si razboi, aruncand cu bani si bomboane catre liota de cersetori. Punem si "vamile" pe jos, obicei - cum altfel? - antecrestin si ala. Potrivim vata in nas lui Gica, nu de alta dar de atata jale si lumanari si tamaie a inceput sa se cam lichefieze.
14. La cimitir. Se sapa groapa, se urla, se trece gaina, se desface pomul, se impart prosoape, restul de daruri (teoretic oamenilor saraci, practic tot intre neamuri, pe principiul nimic nu se pierde, doar se imprumuta), se bea, se stropeste cu vin mormantul, continua slujba.
15. Dupa cimitir. Se merge la casa lui Gica unde se bea, se bea, se bea, se mananca cel putin 3 feluri de mancare, se ia si la pachet ca doar e pomana, se vorbeste despre politica, vreme, rapita, Geoana, alegeri, inflatie, chirii, varice, butoaie, vinul de anul asta, hemoroizi, nunti, botezuri, Mutu, Steaua, femeia vecinului, orice numai Gica nu.
16. Dupa ce l-ai ingropat, reiei paranghelia la 3, 9, 40 de zile, 1 an, 2, 3, etc totul culminand cu 7 ani cand il dezgropi pe Gica sau ma rog ce a ramas din el, il stropesti cu vin si-l bagi la loc. Pe langa asta mai ai si vreo 400 de sarbatori de pomenirer a mortilor.

Back to business

M-am intors la facultate si, desi credeam ca poate ultimul semestru din anul III o sa fie mai lejer, m-am inselat. Am dat peste aceleasi pretentii absurde si profesori mai exigenti decat in primul semestru. Nu inteleg ce vor de la noi, se comporta de parca ar fi misiunea lor sa ne faca viata cat mai grea. Unul din ei, de exemplu, ne-a dat ca bibliografie pentru examen 10 carti de cate 300 de pagini...frumos nu?

Am castigat !!!

Dimineata am primit un telefon care ma anunta ca am castigat un week-end pentru doua persoane la Hotel Nobilis :D Nu am mai castigat decat o data prin tragere la sorti, si atunci un premiu nesemnificativ. Nu am fost niciodata la un hotel de 4**** dar pun pariu ca o sa fie frumos, mai ales ca m-au dat pe spate imprejurimile.

Valentine's Day

Valentin a fost un preot roman martirizat in timpul persecutiei lui Claudius in anii 269-270 d.c. Tanar fiind, Valentin ii ajuta pe crestini in vremurile persecutiei. El a fost prins si bagat in inchisoare, unde a devenit un propovaduitor. Tocmai de aceea a fost condamnat la moarte la data de 14 februarie-269. In timpul cat a stat in inchisoare el trimitea mesaje de imbarbatare prietenilor spunandu-le “Amintiti-va de Valentin” si “Va iubesc”.

O alta varianta ne spune ca Valentin a fost un preot care casatorea cuplurile in secret, impotriva legii date de Imparatul Claudius care interzisese casatoria. Si in aceasta poveste el a fost dus la inchisoare deoarece refuzase sa treaca la credinta in zeii pagani. In inchisoare, el se imprieteneste cu fiica temnicerului pe care o convinge sa creada in Dumnezeu. In ziua executiei sale–14 feb. 269, Valentin scrie o scrisoare de dragoste fetei temnicerului, pe care nu o semneaza.

Un lucru cert, ramane totusi faptul ca a existat un preot cu numele de Valentin, care a fost executat pentru credinta sa in Dumnezeu.

De cativa ani, sarbatoarea de Sf. Valentin a fost adoptata si pe meleagurile noastre. Mii de tineri isi declara in aceasta zi dragostea unul fata de celalalt. Din pacate, in ultimii ani, dragostea reprezentata de aceasta zi a fost inlocuita de profitul comerciantilor. Magazinele sunt pline de kitch-uri iar cei ce vand aceste produse au ajuns de la clasicul ursulet de plus la obiecte de-a dreptul penibile.

Ce e surprinzator e ca aceste obiecte, cu cat sunt mai de prost gust, cu atat au o mai mare priza la oameni.

Obiceiurile romanilor

Obiceiurile din pacate nu sunt aceste caracteristici la moda care apar din ce in ce mai des in ultima vreme si ne determina sa impartim oamenii in categorii ca “pitipoanca”, “cocalar” etc, ci acele trasaturi specifice care il determina pe oricare alt locuitor al continentului sau, de ce nu, al Globului, sa exclame “Asta sigur e roman!”
1.Obiceiul de a nu-i respecta pe cei din jur si de a nu te supune regulilor. Ce daca scrie mare pe un semn “Nu calcati pe iarba!” Romanasul nostru vrea sa arate ca poate, ca doar el e smecher si nu ii spune lui nimeni ce poate sa faca si ce nu. Ce daca sunt la metrou semne cu “Stationati pe partea dreapta!”? Romanii tot unde “vrea muschii lor” stationeaza. Ce conteaza ca e un cos de gunoi gol la 3 metri in fata cand el vrea sa arunce ambalajul de la seminte acolo unde a terminat punga? Ce conteaza ca langa locul pe care il ocupa cu nonsalanta in metrou o femeie insarcinata in lua a 8-a care cu greu sta in picioare?
2.Obiceiul de a vorbi…prea liber. Asta cred ca noua, ca popor, ni se trage de pe urma numeroaselor stapaniri ale popoarelor mai puternice, culminand cu perioada comunista, cand iti era frica sa vorbesti liber, ceea ce a dus acum la un exces de zel in manifestarea propriilor ganduri. In consecinta tu, ca un om implicat in campul muncii, nu poti dormi la 2 noaptea pentru ca un pustan tine cu tot dinadinsul sa povesteasca in fata balconului tau cum a cucerit-o el pe “aia buna” de la doi. Sau nu iti poti auzi propriile ganduri dimineata in drum spre serviciu pentru ca cineva tocmai s-a apucat sa comenteze in gura mare meciul de aseara. Si ca sa puna capac la toate, intotdeauna este cineva care asculta manele la telefon, oriunde si la orice ora te-ai afla intr-un mijloc de transport in comun.
3. Obiceiul “Daca ala nu face, eu de ce sa fac?”. Aceasta replica e completata de cele mai multe ori, cu o doza de mandrie, de fraza “Ce, io-s mai prost?” La noi, romanii, totul se rezuma la altii. Ceea ce fac romanii nu fac pentru ei, fac, intr-o poportie cat de mica, ca sa vada vecinul, fratele, cumnatul etc. Fac ca sa moara “dusmanii” de invidie. Fac ca sa auda replica “Uite ba si la asta ce s-a realizat”. Atat.
Ar mai fi multe de spus despre obiceiuri ale romanilor care au devenit adevarate anecdote de genul “Stii sigur ca esti roman daca la aeroport/gara/autogara te conduc cel putin 10 rude” sau “Stii sigur ca esti roman daca nu te imbraci conform temperaturii ci conform anotimpului sau lunii calendaristice (Cum sa te imbraci in tricou in decembrie, chiar daca sunt 25 de grade afara?)”.
Din pacate, asta e tara in care traim are, din pacate, se degradeaza de la generatie la generatie.

Ultimul hop

Astazi am ultimul examen din sesiunea de iarna. Ma simt epuizata atat fizic cat si psihic. Pe seara plec acasa...pacat ca nu pot sa imi gasesc locul, abia dupa 10 iunie voi fi acasa cu adevarat...
In Bucuresti e o vreme primavaratica ce contribuie si mai mult la starea mea proasta, urasc primavara!