Jocul se desfasura cam asa: Se forma un sir de copii, fiecare stand unul langa celalalt. Primul copil din sir ii spunea in soapta, la ureche, celui de-al doilea, o propozitie, cel de-al doilea celui de-al treilea si tot asa. Ultimul din sir trebuia sa spuna cu voce tare ce a inteles.
Scopul jocului era sa rostesti propozitia cat mai repede, astfel incat cea initiala cu cea finala sa nu aiba nimic in comun, era cu atat mai amuzant cu cat participantii erau numerosi si mesajul se distorsiona cat mai tare.
Ce frumoase erau vremurile acelea, cand radeai de-ti pocneau obrajii de orice nimic iar acum cu greu poti schita un zambet. Ma intreb: de cand nu am mai ras oare cu pofta, din toata inima?
Tot ce putem face, ca adulti, e sa coboram o clipa in lumea copilariei prin intermediul revistei Meki. Poate asa reusim sa ne aducem si noi aminte ... cum era.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu