Cum alegi dadaca ideala?

Momentul in care trebuie sa petreci o parte din zi fara cel mic este un moment dificil in special pentru mamici si, cu atat mai mult, pentru copil. Cum acest lucru se intampla de obicei, la noi in tara, in jurul varstei de doi ani, o discutie "rationala" cu copilul iese din discutie.
Primul pas pe care trebuie sa il faceti in alegerea unei bone este sa apelati la o agentie ce se ocupa cu plasarea de baby-sittere. Evitati anunturile in ziare intrucat oricat de serioasa si de responsabila pare persoana in cauza nu stiti practic nimic despre ea.
In al doilea rand, nu lasati totul pe ultima suta de metri, in primul rand pentru ca cel mic nu va avea posibilitatea sa se adapteze, lucru ce il va traumatiza, iar dumneavoastra, presat de timp fiind, nu veti putea cauta pana gasiti persoana cea mai potrivita.
Cu cel putin o luna inainte trebuie sa se inceapa familiarizarea celui mic cu noua dadaca, aceasta sa vina sa petreaca timp cu copilul in prezenta dumneavoastra, pe de o parte pentru a-i observa deprinderile si comportamentul, pe de alta pentru a-i oferi prichidelului posibilitatea sa se obisnuiasca cu o persoana straina pentru el prezenta in casa.
Personal, pentru linistea mea sufleteasca, as instala si un sistem de supraveghere, dar asta e optional.
Succes in a gasi bona perfecta si daca aveti dubii nu ezitati sa apelati la sfaturile de parenting din revista Meki!

Va invit la o lectie de fizica

"Cum putem sa facem dintr-o faie de hartie un dop pentru un pahar astfel incat cand intoarcem paharul cu gura in jos sa nu curga nicio picatura de apa?"
Aceasta este intrebarea pe care Meki va propune sa o adresati celui mic daca vreti sa il lasati mut de uimire. Initial va va spune ca nu se poate, apoi se va stradui sa construiasca dopul si va constata ca foaia e prea mica, dupa care se va intoarce la concluzia initiala ca nu se poate.
Asa ca ii oferiti si solutia: Luati paharul si il umpleti ochi cu apa. Asezati-l pe ceva drept: masa, etajera etc. Mai adaugati apa usor, pana nivelul apei in pahar este maxim. Privit din lateral, se va vedea cum apa depaseste chiar buza paharului, facand nitica bolta. Nu e nicio problema daca o sa curga putin pe langa pahar. Apoi puneti cu grija foaia de hartie peste pahar. O asezati direct in plan orizontal, tinand-o cu ambele maini. Foaia se va uda de indata, iar putina apa va curge chiar pe langa pahar. Acum apasati uniform foaia pe gura paharului cu palma stanga intinsa. Tineti apasat, dar nu foarte tare, ci cat mai uniform, incercand sa acoperiti toata gura paharului. Cu dreapta ridicati paharul si intoarceti-l cu gura in jos. In tot acest timp, palma stanga ramane pe gura paharului, sprijinind coala. Dupa ce ati intors paharul cu gura in jos, luati mana stanga.
Stupoare! Apa sta singura in pahar, fara sa curga nici macar o picatura. „Dopul” de hartie, care nu este nici macar lipit sau inghesuit, o tine acolo.
Apoi oferiti si explicatia: faptul ca paharul a fost plin ochi nu a lasat aerul sa patrunda, de aceea apa nu curge. Ii puteti demonstra si ca daca trageti putin de un colt al hartiei apa va incepe sa iasa din pahar, caci aerul intra.
Va asigur ca cel mic va fi fascinat, conditia esentiala e ca intregul experiment sa se desfasoare deasupra chiuvetei din bucatarie sau in baie.

Lectie de arhitectura in joaca

Propuneti-i celui mic urmatorul joc: Puneti-i inainte trei pahare de sticla obisnuite, nu prea grele si o coala de hartie A4. Asezati doua pahare la o distanta de 20-25 cm si puneti coala in echilibru deasupra lor. Apoi spuneti-i celui mic ca sarcina este ca el sa aseze cel de-al treilea pahar deasupra celor doua pe foaia de hartie fara ca aceasta sa se indoaie.
Initial cel mic va crede ca e imposibil, va veni poate cu solutii ajutatoare, dar nici una potrivita. Asa ca oferiti-i si solutia: luam foaia si o indoim la fel cum am face un evantai de hartie. Apoi o punem la loc pe cele doua pahare de pe masa si - iata! - cel de-al treilea pahar sta in aer fara nicio problema. Si n-am folosit nimic altceva, decat hartia, care e la fel de moale, dar am asezat-o in asa fel incat sa fie mult, mult mai rezistenta.
Dupa ce i-ati captat prichindelului atentia puteti continua lectia de arhitectura cu exemple ale utilizarii acestei tehnici in cazul unor cladiri sau sau constructii.
astfel, cel mic va invata cateva kucruri folositoare jucandu-se. Caci pe acest lucru se bazeaza articolele din revista Meki, ca orice copil poate invata cu placere si spor prin joc.

Sa iubim animalele!

Zilnic vad in jurul meu zeci de animalute chinuite, maltratate, batute de oameni fara inima, de oameni ce nu ar trebui sa fie numiti oameni.
Si ma gandesc cu groaza: ce poate invata copilul meu de la mediul din jur? Ca daca vecinul de la 3 o face, daca prietenul lui cel mai bun o face, daca vaznatoarea de la colt o face, inseamna ca e ok sa lovesti animalele, nu-i asa?
Ei bine, eu spun un mare NU! Imi voi invata copilul inca de cand va face primii pasi ca animalutele sunt ca si noi, ca si ele au o mamica si un tatic, ca si pe ele le doare, ca si lor le place sa fie iubite.
Deseori vad in parc parinti care isi incurajeaza copiii sa loveasca un animalut lipsit de aparare, si deodata ma simt neputincioasa.Cum iti poti oare invata copilul sa fie violent cu atata nonsalanta?
Cei de la Meki ne invata sa iubim animalele, are chiar si o sectiune special dedicata fiintelor necuvantatoare. Cand citesc revista Meki ma gandesc ca poate mai exista o sansa, ca poate acolo unde sunt multi glasul se aude mai puternic. Este de admirat initiativa celor de la Meki, era si timpul ca animalele sa fie puse pe o treapta superioara.

Prima zi de scoala (partea a treia)

In articolele anterioare am vorbit despre ce inseamna pentru un copil aceasta schimbare: trecerea de la mersul la gradinita la viata de scolar.
Astazi as vrea sa va vorbesc despre adaptarea copilului la viata de elev. Desigur, dumneavoastra stiti ca inceperea scolii inseamna treziri dis-de-dimineata, dupa-amieze petrecute in fata temelor si nu in fata blocului si cel putin 4 ore/zi petrecute la scoala. Insa nu e cazul ca il inspaimantati pe proaspatul elev. Fiti siguri ca si el, la randul lui, este speriat si nu stie la ce sa se astepte. Iata cateva idei care ar putea sa faca adaptarea copilului mai facila:
- incurajati-l sa isi faca prieteni, sa ii invite in vizita, astfel, mersul la scoala nu va mai parea un chin cand stie ca are cu cine "schimba o vorba"
- implicati-va cat mai mult in viata scolara a copilului, participati la sedintele cu parintii si intrunirile de clasa, colaborand intre voi veti putea alcatui un mediu sigur pentru copiii dumneavoastra
- alcatuiti un program zilnic ce trebuie cu strictete respectat, veti vedea ca in cateva saptamani puiul dumneavoastra va arata ca si cum ar fi scolar de cand lumea. Nu uitati sa includeti in acest program si cateva ore de recreere, de preferat in aer liber.
- evitati orele tarzii din week-end, in 2 zile de culcat la orele 23 pot da peste cap tot programul scolarului, veti avea ca rezultat un copil pururea obosit si somnoros.
Pentru mai multe sfaturi legate de responsabilizarea copilului dumneavoastra accesati cu incredere site-ul www.meki.ro, sectiunea pentru parinti, unde veti gasi sfaturi utile privind comunicarea parinte-copil.

Lumea Disney - Bambi II

Aceasta este continuarea povestii clasice "Bambi", ecranizata de Walt Disney. Dupa ce Bambi isi pierde mama, tatal sau trebuie sa aiba grija de el. Insa vietile celor doi nu sunt tocmai compatibile, Bambi fiind un pui de caprioara jucaus iar tatal sau Printul Padurii, pe care toata lumea il respecta.
Asa ca amandurora le este greu sa se obisnuiasca unul cu celalalt. Tatal decide ca cel mai bine ar fi sa gaseasca o alta caprioara sa aiba grija de micul Bambi, sarcina ce cade pe umerii Bufnitei. Insa intre timp tatal si fiul realizeaza cat de mult se aseamana de fapt.
O alta poveste in ecranizarea lui Disney despre relatia dintre parinti si copii. Chiar daca este vorba de niste caprioare, aventurile lor se pot transpune si in lumea oamenilor, fiecare parinte intampinand la un moment dat dificultati in a comunica cu propriul copil.
Pentru acestia si nu numai, Meki are o sectiune speciala pentru parinti in care se gasesc articole ce au ca scop daramarea barierei dintre lumea celor mici si celor mari.

Rolul bunicilor in viata copilului

Vine o vreme in viata oricariu parinte cand simte ca e vremea ca cel mic sa interactioneze si cu altcineva in familie. Desigur, apar tot felul de sentimente: de teama, de ingrijorare, de panica. daca nu va fi in regula? Daca se va simti abandonat? Daca cel in grija caruia il lasam nu se va descurca?
Recomandat e ca in locul unei persoane straine sa preferati ajutorul bunicilor, care, spre deosebire de o dadaca, nu isi pot decat iubi nepotul. Important este sa stabiliti inca de la inceput niste reguli clare in legatura cu cel mic, pentru ca uneori bunicii din prea multa iubire tind sa exagereze cu bunavointa, care deseori se manifesta prin exces de dulciuri.
Asadar stabiliti inca de la inceput orele de somn ale copilului si programul de masa. Cu restul se descurca ei. Cu siguranta cand veti ajunge acasa ii veti gasi jucandu-se de mama focului sau citind povesti impreuna.