Barza

Barza alba sau cocstarcul este singra pasare de talie mare ce s-a apropiat de om si isi construieste cuibul in apropierea casei acestuia. Ba mai mult, romanii o considerau pasare sfanta, credinta ce exista si astazi un anumite zone. In traditia populara, se crede ca barza ocroteste de foc si fulger locul unde isi are cuibul, ca aduce noroc si este semn de belsug. Despre un om pe casa caruia isi face cuib un cocostarc se crede in batrani ca este om bun la suflet.
Barza nu poate fi confundata cu nicio alta pasare, avand un frumos penaj alb cu negru, picioare lungi si cioc portocaliu. Puii de barza au la inceput ciocul si picioarele negre, acestea urmand sa capete culoarea portocalie cand puii ajung la maturitate.
Un joc cu si despre berze ne propun si cei de la revista Meki. Fiind vorba despre un joc logic, copiii trebuie sa gaseasca are dintre cele patru umbre este cea corecta pentru barza din imagine.
Jocul dezvolta atentia copiilor pentru detalii intrucat, la o prima vedere, fiecare umbra pare a fi cea corecta.

O lume plina de puncte

Imi aduc aminte ca in copilarie imi placeau la nebunie jocurile cu unitul punctelor, in primul rand pentru ca nu stiam niciodata care va fi rezultatul, in al doilea pentru ca ma fascina sa caut fiecare cifra in parte si sa o unesc cu cea dinaintea ei.
Pentru copiii nostri si, poate, pentru copiii din noi, Meki propune o serie de astfel de jocuri, de unire a punctelor.
Prima imagine are titlul PASAREA si, dupa cate imi pot da seama, are ca rezultat o pasare care sta pe cuib



A doua imagine COSTUMUL NATIONAL infatiseaza o tarancuta pe care copiii trebuie sa o impodobeasca cu portul traditional romanesc, cum altfel decat unind punctele?



A treia imagine se numeste CADOUL si sincer oricat am privit-o nu am putut sa imi dau seama ce ar putea semnifica. Credeti ca voi, copiii, ma puteti ajuta?

Invatam sa desenam un tigru?

Pentru un copil este foarte greu sa incerce sa imite un desen intrucat ii lipseste antentia la detalii, el incercand sa imite desenul in ansamblu, ceea ce, bineinteles, va fi un esec total. Cercetatorii americani au efectuat un experiment, avand ca subiecti de studiu doua grupuri de copii: celor din primul grup li s-a oferit o imagine oarecare pe o faie de hartie si li s-a cerut sa o reproduca, celui de-al doilea i s-a oferit aceeasi imagine iimprimata pe o hartie cu niste patrate mari. Rezultatele au relevat ca cel de-al doilea grup de copii a avut rezultate cu pana la 50% mai bune decat primul, asadar unui copil nu trebuie sa ii ceri tot odata, ci pe bucati.
Meki ii invata pe cei mici sa deseneze un tigru, folosind aceeasi metoda ca si cercetatori americani: impartind imaginea in imagini mai mici. nu e asa ca pare mai simplu acum?

Jocurile copilariei - Nu te supara, frate!

Tabla pe care se joaca "Nu te supara, frate" arata cam asa. Numarul de participanti este de minim 2 si maxim 4. Fiecare jucator isi va alege cate 4 pioni pe care ii va aseza in cele patru cerculete, fiecare respectand culoarea pionului sau.
Scopul fiecarui jucator este acela de a ajunge cu toti pionii la linia de sosire, parcurgand intreg traseul in sensul sagetii, indicand culoarea indicata de linie.
Insa jocul nu e asa simplu, adversarii putandu-te scoate din joc.
Asa cum ii spune si numele, Nu te supara frate este un joc ce ii invata pe copii despre fair-play si despre acceptarea infrangerii, nimeni nu poate castiga intotdeauna.
Aceste principii ii invata pe copii si continutul revistei Meki, care cuprinde atat benzi desenate pline de talc dar si articole pe diferite teme.

Jocurile copilariei - Comoara lui Piticot

Parinti, va mai aduceti aminte de jocul Comoara lui Piticot? Se aseamana foarte mult cu Pergementele Rosii propuse de revista Meki.
Jocul se joaca astfel: fiecare isi alege un pion de o anumita culoare si il aseaza pe patratica START. Apoi, fiecare da cu zarul o data pentru a se stabili ordinea jucatorilor. Ordinea se stabileste in functie de valoarea de pe zar, cine a dat cel mai mult muta primul si asa mai departe.
Jocul se desfasoara astfel: fiecare jucator da cu zarul si isi muta pionul conform valorii obtinute: daca dai 3 muti pionul 3 patratele. Aici intervine partea grea: fiecare patratica te poate ajuta sau, dimpotriva, te poate trimite inapoi. Totul tine de noroc. Suna bine, nu-i asa?
Comoara lui Piticot este un joc pentru toata familia, pentru parinti si copii laolalta, care va va captiva pe toti fara indoiala.
Pentru mai multe jocuri pe care le puteti juca toata familia accesati cu incredere pagina revistei Meki, o sursa nesecata de informatii si ajutoare pentru parinti si copii

Jocurile copilariei - De-a v-ati ascunselea

Probabil unul dintre cele mai cunoscute jocuri din toate timpurile, De-a v-ati scunselea este un joc ce nu se demodeaza niciodata, l-au jucat atatia inainte si la fel de multi il vor juca si de acum incolo.
Regulile jocului sunt simple: unul dintre copii (ales iarasi prin tragere la sorti) se aseara langa un perete cu mainile la ochi si numara pana la 50/100 in functie de numarul de participanti. In acest timp, concurentii se ascund. Dupa ce termina de numarat si spune celebra formula "Cine nu-i gata il iau cu lopata", cautatorul incearca sa afle unde sunt ascunsi ceilalti. In momentul in care il vede pe unul dintre participanti, trebuie sa revinala locul unde a numarat si sa spuna "Te-am vazut ...". Daca un participant ajunge insa inaintea cautatorului la locul de numarat si zice "Nu-s", acesta este iese din joc, adica nici nu pierde dar nici nu castiga.
castigator este concurentul care se ascunde cel mai bine si este gasit ultimul sau deloc, iar cel ce a fost gasit primul este urmatorul cautator.
Jocul este un excelent exercitiu fizic (sustinut de revista Meki), dar si un mod de a-ti dezvolta atentia distributiva.

Jocurile copilariei - Incetul cu-ncetul se fabrica otetul

Meki sustine jocurile care dezvolta atentia si viteza de reactie a participantilor, in special pe cele desfasurate in aer liber. Un astfel de jos este Incetul cu-ncetul se fabrica otetul
Titlul poate parea destul de ciudat insa va asigur ca nu are nimic de-a face cu vreo formula chimica sau vreun experiment periculos.

Cum se joaca: Prin tragere la sorti se alege un copil care va fi conducatorul de joc. Ceilalti participanti se aseaza la o anumita distanta de el. Acesta inchide ochii si se invarte in timp ce spune fraza "Incetul cu-ncetul se fabrica otetul". Cat timp cel din centru e cu ochii inchisi participantii incearca sa se apropie de el. Daca in momentul in care acesta se opreste cineva se misca inca, respectivul iese din joc. Castiga cel ce reuseste sa ajunga primul la conducatorul de joc.

Jocul este extrem de amuzant intrucat conducatorul va apela la tot felul de trucuri pentru a-i elimina pe concurenti, rortitul frazei extrem de repede, sau doar inceputul ei pentru a-i determina pe ceilalti sa se miste.
Cu siguranta este un joc ce va contribui intens la exercitiul fizic zilnic necesar dezvoltarii fiecarui copil.

Jocurile copilariei - Baba oarba

Sursa imaginii: adevarul.ro
Acesta este un joc potrivit pentru prescolari si poate fi jucat oriunde exista mai multi copii prezenti, in aer liber sau in casa intr-o zi ploioasa.
Jocul se desfasoara astfel: un copil, ales prin tragere la sorti, se aseaza in centru, iar ceilalti in cerc in jurul lui. Cel din centru se leaga bine la ochi si se invarte in loc de trei ori. Apoi , asa legat la ochi trebuie sa "prinda" pe unul dintre copiii din jurul lui. Daca ghiceste pe cine a prins este dezlegat la ochi si cel "prins" devine "baba oarba". Daca nu, ramane legat la ochi si jocul continua pana ghiceste.
Este un joc amuzant mai ales pentru cei mici, ce vor descoperi cat de important este vazul in anumite situatii.
Parintii pot participa si ei, supraveghing copiii si contribuind la buna desfasurare a jocului si la evitarea accidentelor. Caci biata "baba" s-ar putea sa iasa cam ametita din toata invarteala

Jocurile copilariei - Imparate, imparate, cat e ceasul?

Este stiut faptul ca pentru cei mici rabdarea nu este o virtute, ca nu reusesc sa finalizeze mai nimic din ceea ce incep, iar acesta este un lucru firesc. Daca doriti sa va intelegeti copilul mai bine cititi cu incredere articolele dedicate parintilor din revista Meki. Iar daca vreti sa va determinati copilul sa fie mai rabdator, invatati-l urmatorul joc, ce necesita, inainte de toate, rabdare in a se supune regulilor.

Imparate, imparate, cat e ceasul?

Jocul se desfasoara astfel: se alege un copil care sa fie Imparatul, aleator sau prin tragere la sorti. Ceilalti se aseaza cu fata la el, la o anumita distanta, unul langa celelalt. Fiecare copil intreaba, pe rand "Imparate, imparate, cat e ceasul?"
Raspunsurile se pot masura in:
- pasi de furnica : piciorul se pune exact in fata celuilalt
- pasi de om : de paseste normal
- pasi de urias : se face un pas cat de mare se poate
- "mamaligi" : o saritura in timp ce te invarti
- pasi de iepure: o saritura cu ambele picioare

Asadar, imparatul raspunde fiecarui participant cati pasi sa faca, inainte sau inapoi (regulile sunt ca inapoi sa se poate merge decat de maxim trei ori, altfel jocul ar dura la nesfarsit. Copilul care ajunge primul la Imparat castiga si este, la randul lui, imparat. Spuneam la inceput ca acest joc dezvolta rabdarea celui mic intrucat in cazul unui imparat mai "zgarcit" la pasi jocul poate dura o vreme.

Jocurile copilariei - Sa traga, sa traga...

Acest joc se gaseste in "intelepciunea populara" sub mai multe denumiri, una dintre ele fiind "Sa vina, sa vina la razboi...", dar noi il jucam sub denumirea de "Sa traga, sa traga, mata de coada".

Cum se joaca: Fiecare participant isi alege cate o tara, pe care sa o reprezinte. Apoi se deseneaza pe asfalt un cerc mare, care se imparte in atatea "felii" cate tari s-au ales. Fiecare participant are "felia" lui. Unul dintre copii, ales aleator, sta in centrul cercului si arunca mingea in sus zicand "Sa traga, sa traga/Mata de coada/Si soarecele de urechi/Tara cu numele de ..." (si aici numeste o tara din cele alese). Reprezentatul tarii respective trebuia sa prinda mingea, sa revina cu ea in centrul cercului si sa zica "Stop", iar de acolo sa o arunce catre unul dintre participanti (care cand se rosteste numele tarii fug cat mai departe iar la "Stop" se opresc). Daca reuseste sa il loveasca, ii ia acestuia 1/4 din "felia" din cerc, daca nu, pierde el 1/4. Cand un participant pierde tot teritoriul iese din joc. A doua oara arunca mingea "tara" nominalizata prima oara si tot asa.

Jocul dezvolta capacitatea de atentie si de concentrare dar si viteza de reactie, intrucat cu cat prinzi mai repede mingea, cu atat ai mai multe sanse sa lovesti pe unul din ceilalti participanti.

Jocurile copilariei - Tara, tara, vrem ostasi!

Un joc arhicunoscut cand eram copii era Tara, tara, vrem ostasi! Este un joc ideal pentru grupurile mai mari de copii.
Cum se joaca: Participantii se impart in doua grupuri, membrii fiecarui grup se tin de maini si stau fata in fata cu ceilalti.
Un copil dintr-un grup striga:

Tara, tara, vrem ostasi!
Pe cine? (raspunde cineva din celalalt grup)
Pe ... (si aici se spune numele unui copil din grupul opus)

Cel nominalizat trebuie sa vina in fuga si sa "rupa" latul format din copiii grupului "atacat". Daca reuseste, ramane in grupul initial, daca nu, trece in celelalt.
Pierde echipa care ramane cu un singur participant.

Jocul stimuleaza capacitatile motrice si cele de coordonare, plus strategia de a identifica "veriga slaba" din grupul oponent. Ca si jocurile propuse in revista Meki, aces joc asigura un plus de voie buna celor mici si o sursa de amuzament pentru cei mari.

Jocurile copilariei - Telefonul fara fir

Un joc extrem de amuzant pe care mi-l amintesc ca il jucam copil fiind este Telefonul fara fir. Scopul jocului este strict de amuzament, pentru ca nimeni nu castiga si nimeni nu pierde.
Jocul se desfasura cam asa: Se forma un sir de copii, fiecare stand unul langa celalalt. Primul copil din sir ii spunea in soapta, la ureche, celui de-al doilea, o propozitie, cel de-al doilea celui de-al treilea si tot asa. Ultimul din sir trebuia sa spuna cu voce tare ce a inteles.
Scopul jocului era sa rostesti propozitia cat mai repede, astfel incat cea initiala cu cea finala sa nu aiba nimic in comun, era cu atat mai amuzant cu cat participantii erau numerosi si mesajul se distorsiona cat mai tare.



Ce frumoase erau vremurile acelea, cand radeai de-ti pocneau obrajii de orice nimic iar acum cu greu poti schita un zambet. Ma intreb: de cand nu am mai ras oare cu pofta, din toata inima?
Tot ce putem face, ca adulti, e sa coboram o clipa in lumea copilariei prin intermediul revistei Meki. Poate asa reusim sa ne aducem si noi aminte ... cum era.

Jocurile copilariei - Sotron

In ultimii ani a scazut interesul copiilor pentru jocurile jucate in aer liber, alaturi de prieteni, in detrimentul celor avand ca tovaras un calculator. Prin jocurile propuse, Meki stimuleaza activitatea in aer liber dar si socializarea intre copii.
In concordanta cu principiile revistei Meki, voi continua seria jocurilor copilariei cu cele in aer liber, in care numarul de participanti este nelimitat si distractia asigurata.
Probabil cel mai ingragit joc in aer liber este Sotronul.
Reguli de joc: Se deseneaza pe asfalt un omulet aratand ca cel de mai jos



Ordinea participantilor se stabileste prin tragere la sorti sau de comun acord (daca e posibil). Primul copil ia o pietricica si o arunca in patratica cu numarul 1. Apoi, trebuie sa recupereze pietricica sarind intr-un picior, fara sa calce liniile. Daca reuseste, arunca in patratica numarul 2 si tot asa pana ajunge la numarul 8. Daca reuseste, cedeaza locul celui de-al doilea participant, la fel si in cazul unei greseli. Castiga participantul care a parcurs de cele mai multe ori intreg sotronul. Se joaca de obicei pana concurentii se plictisesc.

Acest joc dezvolta capacitatile motrice, atentia dar si capacitatile de coordonare si atentie distributiva (copilul trebuie sa isi pastreze echilibrul intr-un picior dar in acelasi timp sa fie atent sa nu calce pe vreo linie)

Jocurile copilariei - Biscuitele

Disponibil ca si alte jocuri si in varianta electronica, pe care personal nu o recomand, Biscuitele este un joc asemanator jocului X si Zero. Ca si acesta, dezvolta capacitatea de concentrare a copilului si atentia la detalii, aspecte foarte importante si pentru cei de la Meki.
Cum se joaca: Se incepe prin a se desena un patrat de 20/20 de patratele. Este recomandat ca cei doi concurenti sa aiba instrumente de scris de culori diferite. Primul incepe desenand o linie urmand marcajul caietului de matematica, celalalt deseneaza si el o linie si tot asa. Scopul jocului este acela de a forma patrate, compuse din 4 linii. Cand un concurent formeaza un patrat acesta ii va colora continutul pentru a se putea face la sfarsit numaratoarea. Daca nu se dispune de instrumente de culori diferite, unul dintre concurenti pune un X in patratul lui iar celalalt un zero.
La sfarsit se numara patratele si castigator este acela care a reusit sa completeze cat mai multe. Mai jos aveti un model de joc, in varianta electronica insa.

Jocurile copilariei - Painicile

Dupa cum stiti deja, scopul meu e de a descuraja locurile violente si jucate in fata unui monitor de calculator si de a le promova pe cele ce presupun contact uman si dezvolta abilitati pe care majoritatea jocurilor online le inhiba.
Aceasta este si misiunea Meki, sa creeze o lume a copiilor in care cei mici sa poata invata jucandu-se, asa cum au facut si alte generatii inaintea lor.
Painicile este un joc pentru copii si, nu va temeti, nu presupune niciun proces culinar in bucatarie, totul se desfasoara pe hartie.
Cum se joaca: Aveti nevoie de 2 foi de hartie si 2 instrumente de scris. Concurentii se aseaza fata in fata. Primul isi acopera foaia cu mana astfel incat celalalt sa nu o poata vedea si scrie o cifra. Daca celalalt ghiceste cifra, cel ce a scris-o incepe sa deseneze "painici" ca in imagine



Daca adversarul nu ghiceste, incepe el sa deseneze painici. Fiecare concurent scrie 40 de cifre, castiga acela care are cele mai putine painici complete.
Amuzant nu?
Jocul dezvolta intuitia si capacitatile motrice ale copilului, acesta trebuind sa miste instrumentul de scris in asa fel incat ce il induca pe celalalt in eroare.

Jocurile copilariei - X si Zero

Unul dintre cele mai indragite jocuri ale copilariei, X si Zero este un simbol al jocurilor pe hartie. L-au jucat parintii nostri, l-am jucat si noi si probabil il vor juca si atatea generatii dupa noi.
Regulile sunt foarte simple: nu aveti nevoie decat de o faie de hartie si doua instrumente de scris. Se deseneaza un patrat de 3/3 patratele. Primul concurent, pune un x intr-una din patratele, celalalt pune 0. Scopul jocului e sa impiedici adversarul sa realizeze o linie sau o diagonala. Cel ce realizeaza primul o linie/diagonala castiga.
Posibilitatile sunt multiple iar distractia, va sigur, va fi me masura.
Jocul dezvolta capacitatea de concentrare si atentia, dar si organizarea de strategii cu scopul de a-l face pe celalalt sa piarda.

Jocurile copilariei - Spanzuratoarea

In general imi plac jocurile ce dezvolta cultura generala si imaginatia, in genul celor propuse de revista Meki.Pentru ca ce mod mai bun poate exista sa inveti ceva nou decat jucandu-te?
Spanzuratoarea sau, in varianta moderna electronica, the Hangman este un joc ce impleteste perspicacitatea cu cunostintele generale.
La joc participa doi concurenti, insa se pot face mai multe echipe iar castigatorii sa joace intre ei, un fel de campionat.
Cum se joaca: Pe o foaie de hartie se deseneaza o spanzuratoare ca in imaginea de mai jos



Iar sub spanzuratoare se schiteaza un cuvant notand prima si ultima litera, iar in loc de literele lipsa se pun liniute.

Celalalt concurent are 6 incercari de a ghici cuvantul prin a alege cate o litera din alfabet care crede el ca ar face parte din cuvantul respectiv. Daca greseste si litera aleasa nu face parte din cuvant, celalalt concurent care a propus cuvantul deseneaza omuletul, ca in desen: intai capul, trunchiul, 2 maini si 2 picioare. Daca din 6 incercari nu se ghiceste cuvantul, concurentul pierde.
Se pot alege cuvinte cat mai lungi, exista o limita, totul tine de cultura generala a concurentilor si de perspicacitatea lor.

Jocurile copilariei - Avioane

Jocul acesta exista in mai multe variante, eu va voi povesti despre cum il jucam noi.
Aveti nevoie de: 2 foi de hartie de matematica, 2 instrumente de scris si multe veselie.
Concurentii stau de preferat fata in fata astfel incat nic unul sa nu poata vedea in foaia celuilalt.
Desenati fiecare cate doua patrate de 10/10 patratele, pe care le numerotati astfel: pe verticala pornind de sus in jos cu cifre iar pe orizontala pornind de la stanga la dreapta cu litere.
Patratul din stanga reprezinta teritoriul vostru iar cel din dreapta teritoriul adeversarului. Pe teritoriul vostru desenati: un avion, 2 tancuri si 3 oameni, ca in imaginea de mai jos



Dupa ce terminati de desenat incepeti jocul. Regulile sunt urmatoarele:
- fiecare concurent arunca cate o bomba in teritoriul adversarului, dupa exemplul:
Concurent 1: Bomba in D:7
Concurent 2: Liber sau

Concurent 1: Bomba in D:7
Concurent 2: Lovit tanc.

Daca avionul sau tancul sunt lovite in punctul ce reprezinta botul, acestea sunt distruse, caz in care cel lovit raspunde "Distrus tanc/avion". Daca nu, adversarul trebuie sa loveasca fiecare punct ce alcatuieste avionul/tancul pentru a-l distruge. Oamenii se distrug dintr-o singura lovitura. In timp ce loveste, concurentul isi noteaza pe patratul din dreapta pozitiile probabile ale obiectelor adversarului.
Jocul se termina cand unul dintre concurenti isi pierde toate obiectele.

Jocul exista si in varianta electronica sub denumirea de Battleship, insa personal nu o recomand, in principiu pentru ca nu recomand nici un joc ce presupune petrecutul timpului in fata unui computer. Poate parea un joc violent, dar va asigur ca nu este, scopul lui este acela de a dezvolta intuitia copilului, atentia lui pentru detalii dar si perspicacitatea.

Ca si cei de la revista Meki, sustin jocurile non-violente ce presupun socializarea copiilor si dezvolta anumite capacitati intelectuale.

De ce Meki?

Probabil ca rasfoind paginile acestui blog va ganditi: ce imi tot povestesti de Meki? Cine e Meki asta? Si de ce as da banii pe revista asta si nu pe o alta, da doar oferta este atat de variata.
Aceste intrebari sunt legitime si voi incerca sa raspund in continuare la ele cat mai obiectiv cu putinta.
In primul rand, ceea ce incerc eu sa fac nu este o publicitate agresiva, nu incerc sa "bag pe gat" nimanui revista Meki, dimpotriva, eu scriu pentru copii si de dragul lor...iar daca intre timp parintii realizeaza ca le-ar putea fi folositoare informatiile si sfaturile din Meki, cu atat mai bine.
Meki este, asadar, o revista de benzi desenate pentru copii. Insa pe langa benzile desenate Meki contine si o serie de articole interesante, jocuri pentru cei mici, poezii, curiozitati, glume, ba chiar si o pagina dedicata parintilor. Suna bine, nu-i asa?
De ce sa alegeti Meki in detrimentul altei reviste? N-o alegeti! De ce sa aveti incredere in ceea ce va spun eu? Accesati site-ul www.meki.ro absolut gratuit si aruncati un ochi acolo. Daca nu va place ce vedeti puteti inchide pur si simplu site-ul. Fara nici o cheltuiala din partea dumneavoastra, poate doar cateva minute pierdute. E prea mult?
Va promit ca Meki va va captiva. Va va captiva asa cum m-a captivat pe mine si pe altii carora le-am povesit...

Cum alegi dadaca ideala?

Momentul in care trebuie sa petreci o parte din zi fara cel mic este un moment dificil in special pentru mamici si, cu atat mai mult, pentru copil. Cum acest lucru se intampla de obicei, la noi in tara, in jurul varstei de doi ani, o discutie "rationala" cu copilul iese din discutie.
Primul pas pe care trebuie sa il faceti in alegerea unei bone este sa apelati la o agentie ce se ocupa cu plasarea de baby-sittere. Evitati anunturile in ziare intrucat oricat de serioasa si de responsabila pare persoana in cauza nu stiti practic nimic despre ea.
In al doilea rand, nu lasati totul pe ultima suta de metri, in primul rand pentru ca cel mic nu va avea posibilitatea sa se adapteze, lucru ce il va traumatiza, iar dumneavoastra, presat de timp fiind, nu veti putea cauta pana gasiti persoana cea mai potrivita.
Cu cel putin o luna inainte trebuie sa se inceapa familiarizarea celui mic cu noua dadaca, aceasta sa vina sa petreaca timp cu copilul in prezenta dumneavoastra, pe de o parte pentru a-i observa deprinderile si comportamentul, pe de alta pentru a-i oferi prichidelului posibilitatea sa se obisnuiasca cu o persoana straina pentru el prezenta in casa.
Personal, pentru linistea mea sufleteasca, as instala si un sistem de supraveghere, dar asta e optional.
Succes in a gasi bona perfecta si daca aveti dubii nu ezitati sa apelati la sfaturile de parenting din revista Meki!