Campanie ce sustine gatitul sanatos

In perioada 9-16 iunie 2012, site-ul www.GatesteSanatos.ro desfasoara un concurs in cadrul caruia, daca sunteti printre primii 70 de persoane care se inscriu, primiti o tigaie de clatite marca Fissler. Mai multe detalii gasiti aici

Eu si tehnologia ...

Incep prin a va spune din start ca nu ma pricep deloc la calculatoare ... da deloc. Ok, stiu care e diferenta dintre un LDC si un CRT sau care e diferenta dintre o placa video dedicata si o placa video integrata, diferenta dintre un sistem de boxe 2.1 si 5.1 (d’oh). Dar cand aud de procesoare din nu-stiu-ce generatie, cu nu-stiu-cate core-uri ma uit la melcul la conducta :) In familia noastra Alex e cel cu tehnica, el stie ce sa cumpere, compara produsele intre ele, se uita la diferente de pret si rapoarte calitate/pret, se entuziasmeaza ca un copil in fata unei placi video care pentru mine arata la fel ca celelalte mii de modele existente pe piata. In fine ... pentru mine daca pot sa imi verific mail-urile si sa ma uit la un film inseamna ca PC-ul si-a facut treaba. Alex, bietul de el, s-a lasat pagubas in a ma initia intr-ale tehnicii. A incercat o data, de doua ori, a vazut ca nu se prinde nimic si s-a lasat pagubas. Si nu stiu cum se intampla ca atunci cand pun eu mana pe un computer nu mai merge nimic. Nu glumesc, cand am dat primul click ba nu mai reactioneaza mouse-ul, ba apare nu-stiu-ce eroare, ba mi se albastreste ecranul. E clar, eu si tehnologia asta de ultima generatie nu ne impacam deloc ... cred ca ii sunt la fel de antipatica cum imi este ea mie, de asta refuza sa colaboreze. Sa va povestesc ultima isprava? Monitor lcd nou-nout, nu are o luna de cand l-am scos din cutie. Intr-un exces de zel ce ma gandesc eu: sa curat putin monitorul ca avea niste urme de praf. Si ce se gandeste subsemnata ? Ia frumos spray-ul de mobila, aplica din abundenta pe suprafata monitorului (sa-i dea luciu, nu din alt motiv) si sterge. Rezultatul? Sa fac infarct cand am vazut ... Niste pete albe de toata frumosetea pe toataaaaa suprafata ... unde mai pui ca a inceput sa scoata niste sunete ciudate cand il pornesti, deci zile multe nu mai are bietul de el. Nu mai are rost sa precizez reactia lui Alex la isprava mea, deduceti si singuri, dar ma gandesc tot mai serios ca poate ar trebui sa ii fac cadou un monitor nou, ca tot vine ziua lui acum pe 5 iunie ... monitor de care ar trebui sa stau departe, cu siguranta. PS: Cautand modele de monitoare am descoperit un magazin online care are o gramada de produse si pentru fiecare dintre ele descrieri pe intelesul tuturor ...

Printre nori

Ideea de a face o deplasare la munte aparuse cu ceva vreme in urma. Initial trebuia sa fie o deplasare cu cortul, apoi ne-am dat seama ca in doi e cam nasol la cort asa ca am optat pentru cazare (iar la acest moment pot spune ca bine am facut). Am analizat prognoza meteo indelung inainte sa ne hotaram: plecam sambata si ne intoarcem luni dimineata.
Asa ca am purces spre Busteni intr-o zi frumoasa de sambata. Am trecut peste agomeratia de pe DN1 (care, guess what, nu era din cauza turistilor ci din cauza ca pe un pod se circula pe o singura banda de mers) si am ajuns in final la destinatie, la vila Buretea.
Conditii de cazare super ok avand in vedere pretul de doar 50 de lei pe noapte/camera dubla.
Ne-am instalat, am bagat masina in garaj, am mancat ceva si am pornit sa ne plimbam putin ca doar n-am venit la munte sa stau in camera.
Asa ca am plecat spre Cascada Urlatoarea. Eu nu o vazusem niciodata spre rusinea mea, Alex da. In drum spre Urlatoarea trecem pe langa telecabina, evident o coada cat toate zilele e inconjura cladirea. M-au trecut putin fiorii gandindu-ma ca a doua zi dimineata vom apela si noi la serviciile telefericului din Busteni da am zis lasa poate n-o fi asa aglomerat la prima ora.
Pornim deci spre cascada, muschii se dezmortesc greu, obosim repede, facem un popas pentru hidratare



Intr-un final ajungem la cascada...



Ne umplem sticlele cu apa proaspata, ne calcam pe bataturi cu cocalarii in slapi si pitipoancele in sandalute si coboram ca deja se aglomerase.



Mancam ceva cald la un restaurant de langa telecabina si ne retragem in camera, pentru ca a doua zi urma sa ne trezim inainte de 7 sa fim printre primii la urcare.
Ne trezim a doua zi dis-de-dimineata, mancam ceva in graba, bem cafeaua de rigoare si ne grabim spre telecabina. Cand ajungem acolo: stupoare! Desi prima telecabina plea TEORETIC la 8:30 deja erau 100 de persoane la rand. Si asta n-ar fi fost nimic, dar erau si persoane ce tineau "rand" pentru alte 20 si tot asa, incat am ajuns sus pe platou la ora 10. Deja eram in intarziere asa ca nu am zabovit mult pe la Babele ci am pornit spre Crucea Eroilor.



Dupa popasurile pentru poze ...



...si spre disperarea lui Alex ca "Cuuuuum iar urcam???"



... vedem in sfarsit Crucea Eroilor...



...la care ajungem dupa 50-55 de minute de la plecarea de la Babele. Ne rezervam 5 minute pentru poze...



...apoi ne grabim spre Omu. In mod normal am fi avut mai mult timp de pauze dar toata asteptarea de la telecabina ne cam daduse peste cap planurile. Facem un scurt popas insa dupa urcusul spre Vf. caraiman, apoi pornim. Ne mai oprim din cand in cand pentru alte poze...



...iar dupa doua ore de la plecarea de la Crucea Eroilor ajungem la cabana Omu.



Facem un scurt popas, bem un ceai si un suc, mancam un sandwich (de fapt eu ca Alex le mancase pe ale lui dupa urcarea de la Cruce) si plecam spre Babele. Ideea era ca daca ajungeam inainte de 15:00 aveam tot timpul sa coboram pe Jepii Mari cum ne-am propus, daca nu, trebuia sa luam iarasi telecabina, iar ideea de a da (din nou) 64 de lei nu imi suradea deloc.
Ajungem intr-un timp ok la Babele, ba chiar avem timp si de un ceai la Cabana Floare de Colt, ne interesam de traseul pe Jepii Mari (4 ore) si plecam la 15:00. In timp ce ne odihneam la Floare de Colt descopar un fapt deranjant: mi se rupsesera ambele jambiere in calcai si incepuse sa me jeneze, insa m-am amagit ca nu e mare lucru.
Incepem coborarea. Inainte sa ajungem la Cabana Salvamont ce marcheaza inceputul Jepilor Mari pe mine ma dureau talpile din ce in ce mai tare, dar era deja prea tarziu sa ne intoarcem.



Coborarea a reprezentat cea mai dureroasa experienta din viata mea (de pana acum cel putin). Talpile ma dureau la fiecare pas, si simteam ca mi se infing unghiile in bocanc din cauza pantei. Dupa multe strambaturi din partea mea si un chin ce a durat 3 ore, ajungem in Busteni. Traseul era marcat pentru 4 ore dar daca nu ar fi fost problema cu talpile scoteam lejer un timp de 3 ore. Imi pare rau ca nu am putut sa ma bucur cum trebuie de peisaj, care in alte conditii decat cele date e superb. Nu e recomandat celor cu frica de inaltimi, oricum.

Ce concluzii am tras de pe urma acestei experiente:
- sa ma aprovizionez cu cel putin 4 litri de apa de persoana pentru ca surse de apa sunt la Cabana Babele si atat
- sa nu imi subapreciez semnalele pe care mi le transmite corpul iar altadata sa imi iau jambiere de schimb
- aspirina face minuni dupa un efort prelungit, fara cele doua aspirine luate duminica seara cred ca nu as fi reusit sa ma ridic luni dimineata din pat
- fata de acum 4 ani cand dupa traseul Babele-Cruce Eroilor-Vf. Omu-Babele eram "moarta", acum am rezistat eroic, deci in mod sigur mi-a crescut rezistenta la efort, ceea ce nu poate decat sa ma bucure

Toate drumurile duc la Constantinopol

Constantinopol este vechea denumire a orasului Istambul de astazi, capitala Turciei. Numele sau original era Bizant, insa a fost numit Constantinopol dupa imparatul roman, Constantin cel Mare, care l-a transformat in capitala Imperiului Roman. Denumirea de Constantinopol nu mai este oficială din 1930, dar ea continuă să fie folosită în mod curent în limba greacă. Patriarhia Ecumenică de Constantinopol si patriarhul Constantinopolului care conduce Biserica ortodoxă grecească poartă în continuare în denumirea sa vechiul nume al orașului.
In jocul din paginile celei mai tari reviste pentru copii nu toate drumurile duc la Constantinopol, ci doar unu, iar voi copiii trebuie sa il gasiti. Aveti grija sa nu va pierdeti sau veti ajunge...cine stie unde.



Meki va asteapta,pe langa alte jocuri interesante, cu articole pe diverse teme, glume, curiozotati si o multime de benzi desenate.

Imaginaţia conduce lumea

Va intrebati probabil cui apartin aceste vorbe de duh..ei bine, veti fi uimiti. Nu apartin nicidecum vreo unul fiozof intelept, ci lui Napoleon Bonaparte. De acesta probabil ati mai auzit, cel mai des din cartile de istorie: nascut pe insula Corsica, Napoleon a fost unul dintre cei mai mari strategi militari din istorie si a avut o ascensiune rapida in Armata revolutionara franceza, in ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea.
Silit să abdice, Napoleon a fost exilat pe insula Sf. Elena, unde a murit în condiții neclare, câțiva ani mai târziu, la vârsta de 51 de ani (5 mai 1821). Există două teorii importante cu privire la moartea sa: otrăvirea cronică cu arsenic și cancerul la stomac. A fost înmormântat cu onoruri militare.
Chiar daca viata lui Napoleon a fost una tumultoasa, jocul propus de Meki copiilor este ceva mai pasnic. Pentru numai 1 euro/luna, copiii au posibilitatea de a analiza, printre altele, doua imagini ale vestitului conducator, pentru a descoperi diferentele dintre ele.

Orice Rhodos are colosul lui

Colosul din Rhodos reprezinta una dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Nu stiti ce sunt cele sapte minuni? Ei bine, acestea sunt (sau mai bine zis erau, caci numai cateva mai exista) niste constructii foarte mari, adevarate minuni ale arhitecturii. Iata care sunt:

Farul din Alexandria
Templul lui Artemis
Statuia lui Zeus
Colosul din Rhodos
Gradinile suspendate ale Semiramidei
Mausoleul din Halicarnas
Piramidele de la Giseh

Colosul din Rhodos reprezenta o statuie infatisandu-l pe Zeul Soarelui. Constructia avea 32 de metri inaltime iar picioarele statuii marcau intrarea in port. Din pacate, Colosul din Rhodos a fost distrus intr-un cutremur.
Probabil ca in zilele noastre, o constructie de 32 de metri inaltime pare ceva banal, fie ea si o statuie, insa ganditi-va ca in acele vremuri nu exista nici electricitate, nici utilaje mecanizate, totul construindu-se manual. Ei, nu mai pare asa banal, nu?
Dupa aceasta calatorie in lumea antica, Meki va propune sa il studiati mai indeaproape pe Colosul din Rhodos, ba chiar doua statui ale acestuia. Scopul jocului este sa identificati diferentele dintre cele doua imagini...floare la ureche fata de construirea unei statui cu mainile goale, nu-i asa?

Thales din Milet

Thales a fost un filozof grec care a trait intre anii 624 - 546ien. Pentru ca nu cauta intotdeauna raspunsuri la probleme practice, Thales era vazut de unii oameni ca un om intelept dar imprudent. Una dintre legendele despre el spune ca intr-o noapte, iesind din casa sa studieze stelele, a cazut intr-o groapa. Se mai spune ca atunci companionul sau l-a intrebat : Cum vrei să ştii ce-i în cer, Thales, când nu eşti în stare să vezi ce-i la picioarele tale ?
Teascul lui Thales se refera la o legenda despre acest mare filozof: saturandu-se ca toata lumea sa il acuze ca nu stie sa lucreze cu banii si cu atat mai mult sa ii castige, Thales a facut urmatorul lucru: a cumparat toate teascurile de ulei de masline care se aflau atunci. Fiind in plina iarna, pretul lor era scazut. Insa thales stia ca urma un an bun si o recolta de masline ridicata, asa ca anul urmator a vandul teascurile la preturile impuse de el, iar castigul l-a dedicat in intregime studiilor.
Asadar, copii, nu trebuie sa judecam niciodata dupa aparente, caci un om poate fi deseori ceea ce nu pare.
Si pentru a va destinde putin, Meki va propune un joc avand la baza exact teascul lui Thales:ce ziceti, identificati umbra corecta?
Pentru un abonament de doar 1 euro/luna aveti acces la multe alte jocuri in genul acestuia si la mai mult. Caci Meki scrie pentru si de dragul copiilor.

Toate panzele suuuuus!

Istoria vapoarelor incepe undeva in Marea Mediterana, cu circa 300 de ani i. Hr. prin aparitia unor ambarcatiuni de lemn propulsate cu ajutorul vantului. Aceste vase aveau dimensiuni reduse si ajungeau pana la 50 de metri lungime. Pe masura ce timpul a trecut,lungimea lor a crescut dar principalul sistem de navigatie era cu ajutorul vantului si/sau a vaslelor.
O adevarata revolutie in istoria vapoarelor a reprezentat-o utilizarea fierului si otelului la fabricarea lor si popularitatea motorului cu aburi, care elimina dependenta de vant a vechilor vase.
Astazi, principalele vase ce se folosesc in mod constant sunt cele petroliere, niste constructii colosale ce navigheaza intre Europa, America si Japonia. Vasele de pasageri se mai folosesc astazi doar pentru croaziere pe marile mari si oceane ale lumii. Mai exista si feriboturile, niste vase de dimensiune medie folosite la transportul oamenilor si a marfurilor.
Dupa atatea informatii interesante despre navigatia pe mare, Meki va propune si un joculet pentru a va relaxa:



Scopul jocului este de a identifica umbra care apartine vaporului din prima imagine. Ce ziceti, va descurcati?

Albinuta

Deseori nu le vedem dar ele sunt peste tot in jurul nostru. Vorbim desigur despre harnicele albinute, niste insecte pe cat de mici pe atat de fascinante. Albinele traiesc in scorburi de copac (albinele salbatice) sau in stupi construiti de om (albinele domestice). Crescatorii de albine se numesc stupari, iar cresterea albinelor, apicultura.
Orice stup are, obligatoriu, o albina-regina, sau o matca. Matca este cea responsabila de reproducere in cadrul stupului. Principalul rol al albinelor este polenizarea florilor: mergand din floare in floare, albinele imprastie polenul in mai multe flori, astfel are loc inmultirea acestora.
Nu-i asa ca acum nu va mai e teama de aceste mici vietati? Si nici nu ar avea de ce, trebuie sa stiti ca albinele ataca doar atunci cand se simt atacate si foarte rar. pentru ca albinele care va inteapa mor apoi.
Pentru a va determina sa indragiti aceste invizibile animalute, Meki va propune un joc de identificare a diferentelor



Nu e asa ca nu mai par atat de fioroase dupa ce le priviti cu atentie?

Broscuta Oac

Broastele reprezinta o specie foarte interesanta: 90% din totalul amfibienilor de pe Glob sunt reprezentati de broase. Probabil va intrebati ce sunt aceia amfibieni? Ei bine, amfibienii sunt acele animale vertebrate (adica au coloana vertebrala) ce pot trai si pe apa si pe uscat. Interesant, nu? Mai exact, broastele au doua faze ale dezvoltarii: prima, sub forma de mormoloci, cand traiesc in apa, hranindu-se cu plante subacvatice, si o etapa terestra, sub forma arhicunoscutei broscute, case se poate hrani si cu mici insecte.
Broscutele au un rol foarte important in natura, pe langa faptul ca se hranesc cu insecte si diminueaza numarul acestora, prezenta sau absenta lor indica umiditatea, caldura si gradul de poluare al apei.
Despre un alt fet de broscuta, mai simpatica, este vorba si in jocul Diferente din revista Meki , in care copiii trebuie sa caute (si sa gaseasca, evident) diferentele dintre doua imagini ale unei broscute.

Barza

Barza alba sau cocstarcul este singra pasare de talie mare ce s-a apropiat de om si isi construieste cuibul in apropierea casei acestuia. Ba mai mult, romanii o considerau pasare sfanta, credinta ce exista si astazi un anumite zone. In traditia populara, se crede ca barza ocroteste de foc si fulger locul unde isi are cuibul, ca aduce noroc si este semn de belsug. Despre un om pe casa caruia isi face cuib un cocostarc se crede in batrani ca este om bun la suflet.
Barza nu poate fi confundata cu nicio alta pasare, avand un frumos penaj alb cu negru, picioare lungi si cioc portocaliu. Puii de barza au la inceput ciocul si picioarele negre, acestea urmand sa capete culoarea portocalie cand puii ajung la maturitate.
Un joc cu si despre berze ne propun si cei de la revista Meki. Fiind vorba despre un joc logic, copiii trebuie sa gaseasca are dintre cele patru umbre este cea corecta pentru barza din imagine.
Jocul dezvolta atentia copiilor pentru detalii intrucat, la o prima vedere, fiecare umbra pare a fi cea corecta.

O lume plina de puncte

Imi aduc aminte ca in copilarie imi placeau la nebunie jocurile cu unitul punctelor, in primul rand pentru ca nu stiam niciodata care va fi rezultatul, in al doilea pentru ca ma fascina sa caut fiecare cifra in parte si sa o unesc cu cea dinaintea ei.
Pentru copiii nostri si, poate, pentru copiii din noi, Meki propune o serie de astfel de jocuri, de unire a punctelor.
Prima imagine are titlul PASAREA si, dupa cate imi pot da seama, are ca rezultat o pasare care sta pe cuib



A doua imagine COSTUMUL NATIONAL infatiseaza o tarancuta pe care copiii trebuie sa o impodobeasca cu portul traditional romanesc, cum altfel decat unind punctele?



A treia imagine se numeste CADOUL si sincer oricat am privit-o nu am putut sa imi dau seama ce ar putea semnifica. Credeti ca voi, copiii, ma puteti ajuta?

Invatam sa desenam un tigru?

Pentru un copil este foarte greu sa incerce sa imite un desen intrucat ii lipseste antentia la detalii, el incercand sa imite desenul in ansamblu, ceea ce, bineinteles, va fi un esec total. Cercetatorii americani au efectuat un experiment, avand ca subiecti de studiu doua grupuri de copii: celor din primul grup li s-a oferit o imagine oarecare pe o faie de hartie si li s-a cerut sa o reproduca, celui de-al doilea i s-a oferit aceeasi imagine iimprimata pe o hartie cu niste patrate mari. Rezultatele au relevat ca cel de-al doilea grup de copii a avut rezultate cu pana la 50% mai bune decat primul, asadar unui copil nu trebuie sa ii ceri tot odata, ci pe bucati.
Meki ii invata pe cei mici sa deseneze un tigru, folosind aceeasi metoda ca si cercetatori americani: impartind imaginea in imagini mai mici. nu e asa ca pare mai simplu acum?

Jocurile copilariei - Nu te supara, frate!

Tabla pe care se joaca "Nu te supara, frate" arata cam asa. Numarul de participanti este de minim 2 si maxim 4. Fiecare jucator isi va alege cate 4 pioni pe care ii va aseza in cele patru cerculete, fiecare respectand culoarea pionului sau.
Scopul fiecarui jucator este acela de a ajunge cu toti pionii la linia de sosire, parcurgand intreg traseul in sensul sagetii, indicand culoarea indicata de linie.
Insa jocul nu e asa simplu, adversarii putandu-te scoate din joc.
Asa cum ii spune si numele, Nu te supara frate este un joc ce ii invata pe copii despre fair-play si despre acceptarea infrangerii, nimeni nu poate castiga intotdeauna.
Aceste principii ii invata pe copii si continutul revistei Meki, care cuprinde atat benzi desenate pline de talc dar si articole pe diferite teme.

Jocurile copilariei - Comoara lui Piticot

Parinti, va mai aduceti aminte de jocul Comoara lui Piticot? Se aseamana foarte mult cu Pergementele Rosii propuse de revista Meki.
Jocul se joaca astfel: fiecare isi alege un pion de o anumita culoare si il aseaza pe patratica START. Apoi, fiecare da cu zarul o data pentru a se stabili ordinea jucatorilor. Ordinea se stabileste in functie de valoarea de pe zar, cine a dat cel mai mult muta primul si asa mai departe.
Jocul se desfasoara astfel: fiecare jucator da cu zarul si isi muta pionul conform valorii obtinute: daca dai 3 muti pionul 3 patratele. Aici intervine partea grea: fiecare patratica te poate ajuta sau, dimpotriva, te poate trimite inapoi. Totul tine de noroc. Suna bine, nu-i asa?
Comoara lui Piticot este un joc pentru toata familia, pentru parinti si copii laolalta, care va va captiva pe toti fara indoiala.
Pentru mai multe jocuri pe care le puteti juca toata familia accesati cu incredere pagina revistei Meki, o sursa nesecata de informatii si ajutoare pentru parinti si copii

Jocurile copilariei - De-a v-ati ascunselea

Probabil unul dintre cele mai cunoscute jocuri din toate timpurile, De-a v-ati scunselea este un joc ce nu se demodeaza niciodata, l-au jucat atatia inainte si la fel de multi il vor juca si de acum incolo.
Regulile jocului sunt simple: unul dintre copii (ales iarasi prin tragere la sorti) se aseara langa un perete cu mainile la ochi si numara pana la 50/100 in functie de numarul de participanti. In acest timp, concurentii se ascund. Dupa ce termina de numarat si spune celebra formula "Cine nu-i gata il iau cu lopata", cautatorul incearca sa afle unde sunt ascunsi ceilalti. In momentul in care il vede pe unul dintre participanti, trebuie sa revinala locul unde a numarat si sa spuna "Te-am vazut ...". Daca un participant ajunge insa inaintea cautatorului la locul de numarat si zice "Nu-s", acesta este iese din joc, adica nici nu pierde dar nici nu castiga.
castigator este concurentul care se ascunde cel mai bine si este gasit ultimul sau deloc, iar cel ce a fost gasit primul este urmatorul cautator.
Jocul este un excelent exercitiu fizic (sustinut de revista Meki), dar si un mod de a-ti dezvolta atentia distributiva.

Jocurile copilariei - Incetul cu-ncetul se fabrica otetul

Meki sustine jocurile care dezvolta atentia si viteza de reactie a participantilor, in special pe cele desfasurate in aer liber. Un astfel de jos este Incetul cu-ncetul se fabrica otetul
Titlul poate parea destul de ciudat insa va asigur ca nu are nimic de-a face cu vreo formula chimica sau vreun experiment periculos.

Cum se joaca: Prin tragere la sorti se alege un copil care va fi conducatorul de joc. Ceilalti participanti se aseaza la o anumita distanta de el. Acesta inchide ochii si se invarte in timp ce spune fraza "Incetul cu-ncetul se fabrica otetul". Cat timp cel din centru e cu ochii inchisi participantii incearca sa se apropie de el. Daca in momentul in care acesta se opreste cineva se misca inca, respectivul iese din joc. Castiga cel ce reuseste sa ajunga primul la conducatorul de joc.

Jocul este extrem de amuzant intrucat conducatorul va apela la tot felul de trucuri pentru a-i elimina pe concurenti, rortitul frazei extrem de repede, sau doar inceputul ei pentru a-i determina pe ceilalti sa se miste.
Cu siguranta este un joc ce va contribui intens la exercitiul fizic zilnic necesar dezvoltarii fiecarui copil.

Jocurile copilariei - Baba oarba

Sursa imaginii: adevarul.ro
Acesta este un joc potrivit pentru prescolari si poate fi jucat oriunde exista mai multi copii prezenti, in aer liber sau in casa intr-o zi ploioasa.
Jocul se desfasoara astfel: un copil, ales prin tragere la sorti, se aseaza in centru, iar ceilalti in cerc in jurul lui. Cel din centru se leaga bine la ochi si se invarte in loc de trei ori. Apoi , asa legat la ochi trebuie sa "prinda" pe unul dintre copiii din jurul lui. Daca ghiceste pe cine a prins este dezlegat la ochi si cel "prins" devine "baba oarba". Daca nu, ramane legat la ochi si jocul continua pana ghiceste.
Este un joc amuzant mai ales pentru cei mici, ce vor descoperi cat de important este vazul in anumite situatii.
Parintii pot participa si ei, supraveghing copiii si contribuind la buna desfasurare a jocului si la evitarea accidentelor. Caci biata "baba" s-ar putea sa iasa cam ametita din toata invarteala

Jocurile copilariei - Imparate, imparate, cat e ceasul?

Este stiut faptul ca pentru cei mici rabdarea nu este o virtute, ca nu reusesc sa finalizeze mai nimic din ceea ce incep, iar acesta este un lucru firesc. Daca doriti sa va intelegeti copilul mai bine cititi cu incredere articolele dedicate parintilor din revista Meki. Iar daca vreti sa va determinati copilul sa fie mai rabdator, invatati-l urmatorul joc, ce necesita, inainte de toate, rabdare in a se supune regulilor.

Imparate, imparate, cat e ceasul?

Jocul se desfasoara astfel: se alege un copil care sa fie Imparatul, aleator sau prin tragere la sorti. Ceilalti se aseaza cu fata la el, la o anumita distanta, unul langa celelalt. Fiecare copil intreaba, pe rand "Imparate, imparate, cat e ceasul?"
Raspunsurile se pot masura in:
- pasi de furnica : piciorul se pune exact in fata celuilalt
- pasi de om : de paseste normal
- pasi de urias : se face un pas cat de mare se poate
- "mamaligi" : o saritura in timp ce te invarti
- pasi de iepure: o saritura cu ambele picioare

Asadar, imparatul raspunde fiecarui participant cati pasi sa faca, inainte sau inapoi (regulile sunt ca inapoi sa se poate merge decat de maxim trei ori, altfel jocul ar dura la nesfarsit. Copilul care ajunge primul la Imparat castiga si este, la randul lui, imparat. Spuneam la inceput ca acest joc dezvolta rabdarea celui mic intrucat in cazul unui imparat mai "zgarcit" la pasi jocul poate dura o vreme.

Jocurile copilariei - Sa traga, sa traga...

Acest joc se gaseste in "intelepciunea populara" sub mai multe denumiri, una dintre ele fiind "Sa vina, sa vina la razboi...", dar noi il jucam sub denumirea de "Sa traga, sa traga, mata de coada".

Cum se joaca: Fiecare participant isi alege cate o tara, pe care sa o reprezinte. Apoi se deseneaza pe asfalt un cerc mare, care se imparte in atatea "felii" cate tari s-au ales. Fiecare participant are "felia" lui. Unul dintre copii, ales aleator, sta in centrul cercului si arunca mingea in sus zicand "Sa traga, sa traga/Mata de coada/Si soarecele de urechi/Tara cu numele de ..." (si aici numeste o tara din cele alese). Reprezentatul tarii respective trebuia sa prinda mingea, sa revina cu ea in centrul cercului si sa zica "Stop", iar de acolo sa o arunce catre unul dintre participanti (care cand se rosteste numele tarii fug cat mai departe iar la "Stop" se opresc). Daca reuseste sa il loveasca, ii ia acestuia 1/4 din "felia" din cerc, daca nu, pierde el 1/4. Cand un participant pierde tot teritoriul iese din joc. A doua oara arunca mingea "tara" nominalizata prima oara si tot asa.

Jocul dezvolta capacitatea de atentie si de concentrare dar si viteza de reactie, intrucat cu cat prinzi mai repede mingea, cu atat ai mai multe sanse sa lovesti pe unul din ceilalti participanti.