Ma gandesc cateodata cat de frumos era sa fiu copil. Cat de simple erau toate! Cat de firesc era sa ma trezesc dimineata si sa zambesc la soare. Si toata ziua era un joc. Nu aveam nevoie de mancare, de apa, de somn. Alergam o zi intreaga si nu ne dureau picioarele. Aveam puterea de a privi in jurul nostru si de a observa ceva simplu si frumos. Aveam puterea sa ne bucuram si de un ciripit de pasari.
Acum privind in urma totul pare atat de departe. Cateodata simt ca daca as intinde degetele as putea patrunde iarasi in acea lume. Ma surprind cateodata privind un copil jucandu-se (foarte rare momente, am uneori impresia ca acesti copii nici nu stiu sa se mai joace, au de toate, tot felul de jucarii, dar le lipseste imaginatia) si zambesc. Un zambet parca pentru vremurile apuse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu