Primul contact cu Meki

Am auzit pentru prima oara de Revista Meki in iarna anului 2010. Rataceam infrigurata prin oras in cautarea unui dar pentru un copil de 6 ani. Jucarii ii mai daruisem, dulciurile nu sunt sanatoase asa ca nu ma puteam decide. Nici sa merg cu mana goala nu era posibil pentru ca cel mic face mereu ochii mari catre mine si ma intreaba cu cei mai mieunat glas "Ce mi-ai aduuuuuuuus?"
La un moment dat am intalnit un chiosc de ziare si mi-am spus "o sa ii cumpar ALTA carte de colorat si gata, ce sa fac?". In timp ce imi spuneam in gand cat de complicat poate fi sa cumperi un cadou pentru un copil privirea mi-a cazut catre un teanc de reviste frumos colorate, cu niste copii ilustrati pe coperta. Am intrebat-o pe vanzatoare ce e cu acea revista si mi-a zis ca abia au primit-o si ca se vinde ca painea calda (in gandul meu: ce-o sa zica si ea sa-si vanda marfa). Am deschis-o, am rasfoit-o putin, am vazut pagini intregi de benzi desenate...platesc, dau sa plec..ma razgandesc. Intreb: Ceva pentru un copil la vreo 6 ani n-aveti? Zice: Bineinteles, ca astia au si o alta revista, Junior se cheama. O iau si pe cea pentru juniori si plec. In metrou, avand de mers cateva statii bune, am rasfoit revista "pentru copii mari". Era sa uit sa cobor, asa de tare m-a captivat.
Iar timpul petrecut cu cel mic a fost de asemenea magic, am colorat impreuna iar la culcare i-am citit o poveste din Meki Junior, ca doar avea numai 6 ani.